vineri, 22 iunie 2012

ONOARE ȘI PATRIE!







Colonel de Mila 23!
Colonel de tancuri!
 A nu se confunda cu un "colonel făcut la apelul bocancilor"! :)
Din punct de vedere al ierarhiei militare, în Mila 23 am un singur șef,
evident, mai mare în grad.
Omul IVAN PATZAICHIN, cel mai mare Campion și Amiral al României!


ONOARE ȘI PATRIE!


Ministrul Apărării Naționale, Corneliu Dobrițoiu,  a afirmat că avansările în armată se fac cu câte o treaptă, nu "ca Făt -Frumos, unii să crească într-o noapte cât alţii în zece".



„De regulă avansările cadrelor militare în rezervă se fac în urma unor activităţi de pregătire a rezervei, activităţi care se încheie cu nişte aprecieri de serviciu şi în baza aprecierilor de serviciu oamenii se avansează cu încă o treaptă, nu ca Făt-Frumos, fiul iepii, unii să crească într-o noapte cât alţii în zece ani. Are impactul lui emoţional şi valoarea lui simbolistică fiecare grad, ori în momentul în care cineva care nici nu a trecut prin Armată sau când a văzut armata vorbea «uite, mamă, trec soldaţii» să ajungă de la soldat sau de la absolvent, sau unul care nu a avut nimic în comun cu Armata, la un gard de colonel, e mult prea mult şi instituţia aceasta nu merită jignită în acest fel”, a afirmat Dobriţoiu.

Ministrul Corneliu Dobriţoiu a participat, joi, la Galaţi, la ceremonia militară prilejuită de repatrierea din teatrul de operaţii Afganistan a militarilor din compunerea Elementului de Comandă şi Control Zabul şi a Batalionului 1 Manevră. 


 Labor improbus omnia vincit!


Poveste de iubire

Numai iubirea are importanţă.  Lev Tolstoi
Frumusețea va salva lumea. Fiodor M. Dostoievski


joi, 21 iunie 2012

ifim - comentarii

    Ideea e că valoarea unui om nu are nicio legătură cu aurul pe care-l poartă sau nu!
Iar mesajul transmis l-aș compara cu un altul, la fel de genial, în care o prințesă își apără virginitatea, cu succes, până la cele mai adânci bătrâneți!:)



     Am onoarea să vă salut!
"Labor improbus, omnia vincit", este sloganul care se poate citi în Aula U.N.Ap.
Mulți au trecut pe acolo, mulți l-au citit, dar puțini l-au însușit și l-au aplicat. Pentru mine, munca perseverentă, învinge totul. Nu că m-aș feri de luptă, dar m-a ferit Dumnezeu ca în cei 31 de ani cât am purtat uniforma Armatei Române, să fiu nevoit să îndrept arma spre o ființă umană.
Sunt onorat că pe cel mai important document pentru mine, o scrisoare de mulțumire a Ministrului Apărării, este semnătura dumneavoastră (pentru domnul Ministru Meleșcanu, care era plecat).
Vă rog să-mi permiteți să vă urez Bun venit în blogosferă!:)
Chiar dacă e virtual, acest univers este lesne accesibil, fără perdea și uneori perfid.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și să aduceți Armata României la nivelul de profesionalism, de onoare, de cinste și de respect pe care îl merită!
Servesc Patria!
Col.(r) Ifim Trofimov, ultimul comandant al Batalionului 1 Tancuri Vlad Țepeș din garnizoana Târgoviște



Se cunoaște că unii scriu mult mai rapid decât a citi o pot face. Și asta se poate întâmpla numai cu copy/paste!
Avem cei mai mulți doctori pe cap de locuitor! Asta înseamnă că avem și cele mai multe lucrări științifice. Dar pariez că foarte mulți dintre acești doctori nici nu-și cunosc lucrările, acestea fiind făcute la cooperativele meșteșugărești de doctoranzi, le-am dat eu așa o denumire nevinovată.
Ne place să facem mișto de cei care au reușit în viață prin muncă și inteligență, neavând timp sau pur și simplu fără a da importanță diplomelor și titlurilor. În schimb, nu-i vedem pe cei care au drept unic scop obținerea acestora! De aia nu suntem în stare nici să ne numărăm, iată că a trecut un an și nu am terminat recensământul! 



Timpul nu simte, pentru că nu există.
Timpul nu iubește, pentru că nu există.
Timpul nu trece, pentru că nu există.
Noi suntem cei trecători.
Pentru că simțim, iubim și existăm.
Dar… trecem.



- Sunt boul boilor! Vorba lui Aurel, blajinul erou al lui Ivanușca, încercând să se autocaracterizeze în "Vântul suflă încotro voieşte"... Spun asta pentru că, uitându-mă în sus, la comentarii, sunt singurul care apar cu poză, prenume, gânduri, nume, ADN, nr. telefon, amprente și așa mai departe. 
ElZap, mulțumesc pentru răspuns.



Tot ne-nvârtim, ca surceaua!
Există fabrică de doctori! Numai că aceasta funcționează din plin chiar și pe timp de criză, când producția e pe stoc!
Doctorii făcuți de dragul și dragostea doctoratului, se pot recunoaște foarte ușor: au membrele superioare mai lungi cu câțiva centimetri, datorită devotamentului față de știință și din cauza gravitației.



duminică, 17 iunie 2012

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă





Oare cât valorează un om care nu poartă nimic? 
Potrivit teoriei de mai sus, probabil, nimic.
În concluzie, cu cât ai mai mult aur pe tine,
cu atât valoarea ta e mai mare!
Nu! Valoarea unui om nu are nicio legătură cu aurul.

duminică, 10 iunie 2012

sâmbătă, 9 iunie 2012

Monte Carlo, Cişmigiu, marți...

          Astăzi mi-am făcut noi prieteni! Dar ce prieteni!
          Din calitatea mea de absolvent al Liceului Militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza, din întâmplarea că-s ultimul comandant al Batalionului 1 Tancuri ''Vlad Tepeș'', datorită unei conjuncturi prin care un lipovean din Mila 23 este dâmbovițean, respirând între Ialomița și Dâmbovița, fiind sub supravegherea atentă a doi ochi albaștri și așa mai departe...
Astăzi, 9 iunie 2012, după ce am aflat despre o vizită neobişnuită, am dat fuga la Mănăstirea Dealu, mi-am luat inima-n dinţi şi am abordat, cu o îndrăzneală stângace, niște oameni care mi s-au părut deosebiți.
Nu numai prin cum arătau şi respectul pe care-l impuneau, ci mai ales prin faptul că sunt absolvenți ai Liceului Militar “Nicolae Filipescu”, liceu prin care a trecut și Majestatea Sa, Regele Mihai! 
Nu-i de colo să-ți faci prieteni așa, tam-nisam...
Domnul cu ochelari din fotografia de mai jos este MIRCEA C. CARP, fost director la Vocea Americii, Radio Europa Liberă.
În celelalte fotografii sunt tot absolvenţi ai aceluiaşi liceu.
Mai puţin subsemnatul, care sunt absolvent al Liceului Militar "Dimitrie Cantemir", promoţia 1978, în clasă cu Tiberiu Buzdugan, Toma Mişcă, Cristian Oniţoiu, Cristi Vecerdea (numai în primul an de liceu) şi alţii.
Am fost încântat să-i întâlnesc pe aceşti veterani, să-i ascult şi să le aflu secretul, acum, când Colegiul Militar Liceal “Dimitrie Cantemir”, continuatorul tradițiilor Liceului Militar “Nicolae Filipescu” de la Manastirea Dealu, aniversează 100 de ani de existență.
Iar cum orice secret bine păzit şi păstrat, trebuie cunoscut de toată lumea, dau sfară-n ţară:
Fraţilor cantemirişti, aceşti veterani, dar şi alţi absolvenţi ai Liceului Militar  “Nicolae Filipescu”, îşi dau întâlnire lunar, în a treia marți din lună, la ora 13, la restaurantul Monte Carlo, din Cișmigiu!
Astăzi am fost fericit şi m-am simţit mai tânăr decât sunt!









vineri, 8 iunie 2012

Jocul



De ce nu joc la loto

MIERCURI, 22 SEPTEMBRIE 2010

Am observat că mulţi dintre noi ne încercăm norocul la diferite jocuri, cu speranţa într-un multaşteptat câştig. Este deja cunoscut şi faptul că, paradoxal, jocurile de noroc proliferează pe vreme de criză iar cel care cotizează cel mai mult, este omul obişnuit, adică cel sărac, el alegând să dea puţinii şi ultimii bani din buzunar pe medicamente, băutură şi pe câte un bilet la loto, nu neapărat în această ordine.
Deşi poate fi contestată, probabilitatea de câştig depinde strict de o formulă matematică. Socotind aşa băbeşte, pentru a ajunge la acoperirea celor 100% şanse de câştig, ar trebui să nu-mi scape nicio tragere săptămânală în următorii cincizeci de mii de ani!
Dar nu perioada mă îngrozeşte, ci nenorocul sau ghinionul care mă paşte.
Din optzeci şi nouă încoace, o singură votare mi-a scăpat. Ultima. În rest, am fost conştiincios şi mi-am exprimat dreptul prin a pune ştampila acolo unde am crezut că e cel mai bine. Şi culmea, niciodată nu s-a nimerit să câştige cel pe care l-am votat. Şi atunci stau eu şi socotesc, dacă niciodată nu am nimerit lozul câstigător, chiar şi atunci când existau 50% şanse, mai are rost să încerc la loto, unde ai o singură şansă la peste patrusprezece milioane şi jumătate de variante?

VINERI, 8 IUNIE 2012

Alegerile, ca un joc de noroc.
Pentru că politicienii sunt mincinoși!
Unii dintre ei mint, dar nu știu că mint!
Desigur, majoritatea politicienilor, știu că mint, dar cred că toți ceilalți suntem proști. De fiecare dată i-am votat pe cei despre care știam sau nădăjduiam că vor face ceva pentru ca noi, românii, să trăim mai bine.
Până acum, niciodată nu am nimerit votul câștigător! 
De aceea, privesc alegerile ca pe un joc! 
Haideţi să jucăm! Este gratis!
Glumesc, desigur. 
Dreptul la vot a fost câştigat cu sacrificii şi de aceea, avem o datorie de onoare să-l folosim.
Mergeţi la vot! Puţină mişcare nu strică!
(Renata, prin comentariul ei, m-a determinat să actualizez această postare. Şi cred că am procedat bine. Pe ea o ascult, pentru că e năşica lui Baghi şi nu vreau să intru în ghearele lui.
Şi nici în gura lui Nono!:)









Ion Iliescu - Șotânga, 7 iunie 2012

vineri, 1 iunie 2012

1 iunie

Astăzi, de ziua lor, un grup de copii din Mila 23, a trecut pe la Curtea Domnească, muzeul dâmbovițean cel mai reprezentativ. Nici depărtarea și nici ploaia năprasnică nu i-a abătut din drum. 
Baghi este fericit:
Și-a revăzut prietenii și s-a ales cu o coadă de pește!
Votați copiii și copilăria!
Votați Delta Dunării!








Totuși, nu am scăpat ușor de Baghi. M-a miorlăit, până am cedat, căci n-am avut încotro.
Așadar, mă conformez și vă îndemn:

Votați Natașa!

Votați NONO!