duminică, 17 februarie 2013

Umor cazon (1)


Un soldat se întoarce din permisie. În vagon, alături de el, stă o tânără domnişoară. Soldatul îşi deschide traista, scoate pâinea, slănina, brânza şi le taie bucăţi mici, făcându-şi "soldăţei". Tânăra domnişoară începe să saliveze de poftă şi când nu se mai poate abţine, îi spune soldatului:
- Nu vă supăraţi, domnule soldat, mi-e aşa o poftă! Nu-mi faceţi şi mie un soldăţel?
- Ba cum să nu, aşteptaţi numai să termin de mâncat!



- De ce ai refuzat avansarea?
- Nu cred că mi-ar plăcea un grad mai mare decât cel de caporal, răspunse soldatul întrebat, celuilalt. Vreau să-mi mai păstrez măcar câţiva prieteni.



Mi-au trebuit patruzeci de ani ca să constat că nu am niciun talent pentru militărie.
- Doamne Sfinte! Şi ce-ai făcut?
- Era prea târziu să mai pot face ceva. Ajunsesem general de divizie.



- Ce-i cu tine la spital, soldat?
- Voiam să termin cu armata, aşa că m-am prezentat la comandant spunându-i că sunt Napoleon.
El a încuiat uşa, m-a prins în braţe şi mi-a spus că e Josefina.



2 comentarii:

  1. oare exista si in realitate astfel de generali? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poza cu generalii la care te referi circulă de ceva vreme pe net, dar într-o versiune "mult mai trucată". Poate fi văzută şi aici, la ifim, în postarea din 12 ianuarie 2013. Am spus mult mai trucată şi am pus ghilimelele de rigoare, pentru că e posibil ca şi aceasta să fie trucată, ultimele două rânduri de decoraţii părându-mi-se cam suspecte. Dar şi fără acele două rânduri, penibilul este asigurat.
      Deci, din păcate, răspunsul este afirmativ: da, există în realitate! :)

      Ștergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".