miercuri, 5 februarie 2014

Astăzi, chiar de m-aş întoarce...

Astăzi, 
chiar de m-aş întoarce
a-nţelege, nu mai pot,
unde-mi eşti,
copilărie,
cu pădurea Mazila,
cu Mila 23 plină de nuferi,
cu kalacolnia
bisericii vechi
ce mă aştepta,
cu prietenul 
Kolea,
Heroi,
înarmat până-n dinţi,
cu arc şi săgeţi,
şi cu prăştii,
puse-n chiloţi,
cu harpon
şi pistoale fierbinţi,
cu cherhanaua
plină cu peşte
viu,
abia scos din vintir
şi cu răcoarea
gheţăriei vechi,
acoperită cu stuf
sub un strat
gros, 
de muşchi
verzuliu,
cu Macarik,
cel vesel mereu
şi cu Serioja,
cel viteaz,
cu ochi albaştri
şi blond,
ca Tom Sawyer
dar mai năstruşnic 
ca el,
cu picioarele
pline de ţâpki
şi rapăn,
sănătos,
alergând desculţ,
ca să scap,
de kacialca
mamei,
care îmi
zâmbea duios...

6 comentarii:

  1. Ce frumos ati reinnodat copilaria de varsta senectutii...nostalgice "aduceri aminte" de pe mirificul si unicul taram al copilariei.
    Era lumea mai curata,mai simpla ,mai frumoasa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iartă-mă,
      Modart,
      pentru acest
      răspuns târziu! :)
      Nimeni
      nu-mi poate
      nega
      prietenia
      cu Kolika!
      Poate
      doar Fanaska,
      Şi Andrei,
      şi Alexe,
      şi Ciuşka
      că Radion
      s-a dus,
      spre cele
      veşnice...

      Ștergere
    2. "Pasarile nu mor niciodata"...se duc si se intorc dincolo de moarte pe taramul vesnic al inimii pure.

      http://www.youtube.com/watch?v=hKticZhGMW4

      Ștergere
    3. Şi mie,
      căruia-mi trecuse
      prin cap

      păsările mari nu cântă,
      doar tac.
      Cu prietenie, pentru tine, Modart

      Ștergere
  2. Ce multi IFIMI se aduna in sufletul tau!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iartă-mă, Gina...
      nu prea sunt atent,
      ce mulţi
      sau munţi
      se adună
      în sufletul
      meu.?! :)

      Ștergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".