sâmbătă, 24 mai 2014

Уральская рябинушка


Уральская рябинушка

Сл. М. Пилипенко; Муз. Е. Родыгина 

Вечер тихой песнею над рекой плывёт.
Дальними зарницами светится завод.
Где-то поезд катится точками огня,
Где-то под рябинушкой парни ждут меня.

Припев:
Ой, рябина кудрявая, белые цветы,
Ой, рябина, рябинушка, что взгрустнула ты?...

Лишь гудки певучие смолкнут над водой,
Я иду к рябинушке тропкою крутой.
Треплет под кудрявою ветер без конца
Справа кудри токаря, слева - кузнеца.

Припев

Днём в цеху короткие встречи горячи,
А сойдёмся вечером - сядем и молчим.
Смотрят звёзды летние молча на парней
И не скажут, ясные, кто из них милей...

Припев

Кто из них желаннее, руку сжать кому?
Сердцем растревоженным так и не пойму...
Хоть ни в чём не схожие - оба хороши.
Милая рябинушка, сердцу подскажи.

Припев:
Ой, рябина кудрявая,
Оба хороши,
Ой, рябина, рябинушка,
Сердцу подскажи!


  • Licenţă YouTube standard


vineri, 23 mai 2014

Noi doi

Noi doi 

Noi doi ne potrivim perfect
Cum liniile schiţei în proiect
Petalele aceleeaşi culori
Coroană tandră-n juru'-acestei flori
Sărutul cel dintâi, înfiorat,
ori l-am gustat, ori nu l-om fi gustat...
Cum luna-n cerul nopţii-nmiresmate
Când şi salcâmii-s beţi şi au păcate
Cum floarea cea albastră-n păr ca spicul
Ca umbra tăinuită ce-ţi vălureşte chipul...
Suntem capetele unui nărăvaş zmeu
unul e bun, surâde, altul e nemilos şi rău
nisipul fin din mare spălat de-un ultim val
boabele dintr-un ciorchine de strugure
şi peştii dintr-o apă mai tulbure
necunoscutele din aceeaşi problemă
şi toţi cei urmăriţi de o veche dilemă
dulceaţă pe felia unsă cu unt
victimele unui război care n-a început
inima şi lăcaşul ei fermecat
bărbatul care n-a iubit şi nu-i încă bărbat
zâmbetul inocent pe chipul unui copil
risipirea de floare şi cântec dintr-un april
lutul prefăcut în amforă de-o mână dibace
tristeţea şi durerea pe-un chip care tace
vorbire-n tăcere şi-n necunoscut
şi buzele noastre într-un ultim sărut.
Suntem pasărea pe care-am ucis-o cu praştia
fără să ştim, fără să ştie,
şi sentimentul stăruitor că,
suflând cu iubire deasupra ei
o să-nvie.


joi, 22 mai 2014

Alo, alo, domnu'

- Alo, alo, domnu'... De ce adunaţi hârtiile?
- Pentru că sunt administrator de scară şi nu-mi place mizeria.
- Dar astea sunt afişe electorale!
- Nu mă interesează ce sunt, atâta timp cât sunt aruncate, eu le adun, ca şi pe chiştoacele şi mucurile de ţigară, care fac dezgust.
- Dar, domnu...
- Stai liniştită, dragă, ştiu unde să le pun, în pubela ecologică.

duminică, 18 mai 2014

Amintiri din Noaptea Muzeelor

S-a întâmplat în 17 mai 2014 la Târgovişte

Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească" au organizat şi au invitat pe toţi oaspeţii şi cetăţenii oraşului Târgovişte la manifestarea numită "NOAPTEA MUZEELOR".
Sâmbătă, 17 mai 2014, între orele 18.00-24, au putut fi vizitate următoarele muzee:
- Ansamblul Monumental "Curtea Domnească" - strada Calea Domnească, nr.181
- Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi - strada Calea Domnească, nr.181
- Muzeul de Artă - strada Calea Domnească, nr.185
- Muzeul de Istorie - strada Calea Domnească, nr.189
- Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic - strada Stelea, nr.4
- Expoziţia "Metamorfozele unui loc al memoriei: de la cavalerismul Şcolii de Ofiţeri Ferdinand I la spaţiul profan al procesului şi execuţiei soţilor Ceauşescu - bulevardul Carol I, nr. 49
Intrarea a fost gratuită.

S-au înregistrat 13668 de vizitatori târgovişteni şi nu numai, o creştere mai mare cu 5000 faţă de acţiunea precedentă, cea din anul trecut.
Fiecare dintre aceştia a putut vedea sau asculta destule lucruri frumoase, pe care să le păstreze ca şi pe un suvenir spiritual.
Numărându-mă printre aceştia, vă prezint câteva din suvenirurile mele.









miercuri, 14 mai 2014

Radical

Aş zice că noi, cei care trăim pe acest pământ românesc, suntem extremişti.
Adică acei jucători de fotbal cărora le place să dea goluri. Numai că, de cele mai multe ori, nimerim în propria poartă. 
Ceva ce ne este caracteristic, este radicalul.
Dar nu radicalul ca şi un produs de numere raționale pozitive.
Nu. 
Noi suntem radicali în atitudine şi gândire.
Spre exemplu: 
Am fost domni până prin 1947 toamna. S-a luat hotărârea să devenim tovarăşi. Brusc, toţi am devenit tovarăşi.
Prin 1990, în mod radical, toţi am redevenit domni.
Bine-bine, mă veţi întreba, şi ce-i cu asta?
Iată ce e. Să nu mai fim aşa radicali.
Adică, să fim cumpătaţi şi chibzuiţi.
Pentru că acum, trebuie să te adresezi unui excroc cu "domnule excroc", unui corupt cu "domnule corupt", unui hoţ cu "domnule hoţ", unui ticălos cu... şi aşa mai departe.
Dacă-am fi păstrat apelativul "tovarăşe", lucrurile sunau altfel: "tovarăşe excroc", "tovarăşe corupt", "tovarăşe hoţ"...

marți, 13 mai 2014

I Just Called To Say I Love You

  1.       Probabil, cel mai ascultat, cel mai frumos şi cel mai aşteptat apel telefonic pe care l-am primit, sau sperăm să-l primim.
  2. La mulţi ani, Stevie Wonder!
  3. Născut13 mai 1950 


luni, 5 mai 2014

Ultima scrisoare



 
      "Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din cârpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gândesc, însa în mod categoric as gândi tot ceea ce zic.
      As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, întelegand ca pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge când ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta când ceilalti vorbesc si cât m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! 
      Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as îmbraca foarte modest, m-as întinde la soare, lasând la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o Lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul încarnat al petalelor... 
     Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care îi iubesc, ca îi iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunându-le ca sunt favoritii mei si as trai îndragostit de dragoste. 
      Oamenilor le-as demonstra cât se însala crezând ca nu se mai îndragostesc când îmbatrânesc, nestiind ca îmbatrânesc când nu se mai îndragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa învete sa zboare singur. Pe batrâni i-as învata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învatat de la voi, oamenii... Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful muntelui, însa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida în felul de a-l escalada. Am învatat ca atunci cand un nou nascut strânge cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna. Am învatat ca um om are dreptul sa se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui sa-l ajute sa se ridice. 
     Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strâns si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara când te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara când voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pâna la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune "te iubesc" si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gândul ca deja stii.
      Întotdeauna exista ziua de mâine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramâne, mi-ar face placere sa-ti spun cât te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.
     Ziua de mâine nu-i este asigurata nimanui, tânar sau batrân. Azi poate sa fie ultima zi cand îi vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, întrucât daca ziua de mâine nu va ajunge niciodata, în mod sigur vei regreta ziua când nu ti-ai facut timp pentru un surâs, o îmbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "îmi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
      Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si întelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cât de importanti sunt pentru tine."


Gabriel Jose García Márquez 1927-2014


sâmbătă, 3 mai 2014

Sfinţii care dorm



     Într-o postare anterioară, referindu-mă la ceea ce se întâmplă pe teritoriul Ukrainei, statul vecin, cu care avem cea mai lungă graniţă, spuneam că sfinţii care se roagă, ascunşi şi chinuiţi de secole sub pământul acestei ţări, sau veghează în racle din lemn, bronz, argint sau din aur, în celulele şi bisericile subpământene, sau în maiestoasele şi minunatele biserici, mănăstiri şi Lavre, nu vor permite izbucnirea unui război fratricid.
M-am înşelat.
Am nutrit speranţe deşarte.
Sfinţii dorm.









Fotografii preluate de pe adevărul.ro + foto Ifim