sâmbătă, 27 septembrie 2014

Delta lui ElZap

  1. Aproape că îmi vine să las totul şi să mă urnesc spre o deltă. Spre Deltă sau spre orice loc din lumea asta, unde aş putea să ignor tot ce se pune la cale pe planeta asta.
    Cât despre jumătate, eu aş zice că treburile se complică. Putem avea totdeauna jumătăţi inegale, ba aş zice că de cele mai multe ori jumătăţile numai egale nu sunt. Depinde cu ce le măsurăm.
    RăspundeţiȘtergere
  2. @ElZap:
    Dacă vreodată te hotărăşti să te urneşti spre Delta Dunării, să ştii că aş putea fi un foarte bun ghid. Puţine locuri din deltă au rămas neumblate de mine. Ca orice pescar, ştiu să trag la rame şi să fac un borş de peşte ca la mama lui.
    Cât despre jumătate, îţi mulţumesc pentru că-mi ţii partea. Chiar şi soţia este jumătatea bărbatului.
    RăspundeţiȘtergere

Delta Dunării, în pericol

Mirifica noastră Deltă a Dunării poate şi trebuie salvată!
Prin turism, desigur, veţi spune.
Aveţi dreptate când spuneţi că delta poate fi salvată prin turism. 
Părerea mea este următoarea: 
Eu, ca un născut în mijlocul deltei, care am copilărit în inima acestui tărâm mirific, plecând din el, pur şi simplu, datorită sorţii, dar rămânând permanent legat de el, care am pescuit din barca tatălui lui Ivan Patzaichin şi am jucat de-a cufundacul, cu Serghei Covaliov , şi aşa mai departe, 
cred că am dreptul 
să spun o părere:
Poate nu ştiţi, dar marele cercetător Jacques-Yves Cousteau, a studiat cam două luni, inima deltei, imediat, după anii 90. Concluzia cercetărilor a fost că delta noastră, Delta Dunării, în speţă, are o mare putere de regenerare. Aceasta este şi părerea mea, pentru că eu simt delta mea dragă, prin toţi porii mei.
 Dar, Delta Dunării va fi salvată atunci când nu va constitui şantaj politic, atunci când nu va fi monedă de schimb între partide, când nu va fi praf aruncat în ochii electoratului, când guvernatorul Deltei va fi numit public, după merite, care să cunoască Minunea care este Delta Dunării, şi nu după diverse ocolişuri.
Delta lui Ifim, este Delta mea, este unul dintre cele mai minunate locuri de pe "acest glob pământesc", asta fiind vorba lui Nichita Stănescu.


Luntraşul











Ifim, poze de colecţie...







Undrea...

Prima lună de iarnă,
popular,
se cheamă
Undrea.
Deşi poate pare ilar,
cam seamănă cu
Udrea!
Dacă ar ieşi, 
am avea un decembrie călduros:
Bărbaţii s-ar încălzi
şi ar lua-o din loc,
iar femeile 
ar lua foc.

iPhone

iPhone4, iPhone5, iPhone6... lumea evoluează!
Doar eu am rămas aFon.
De ce m-oi mai mira
că lumea se strâmbă
atunci când încerc să cânt ceva?

Foaie verde de dai, nai

Foaie verde de dai nai
Ia nu da, să vezi că ai
Dar dacă nu e de unde
Umblă neică şi pătrunde

Că e loc de mare bal
cu paişpe candidaţi,
Cei din aval:

-VICTOR VIOREL PONTA
-KLAUS-VERNER JOHANNIS
-MONICA LUISA MACOVEI
-CĂLIN POPESCU TĂRICEANU
-TEODOR MELEŞCANU
-ELENA UDREA
-DAN DIACONESCU
-KELEMEN HUNOR
-SZILAGYI ZSOLT
-CONSTANTIN ROTARU
-CORNELIU VADIM TUDOR
-WILLIAM BRÂNZĂ
-MIREL MIRCEA AMĂRIŢEI
-GHEORGHE FUNAR

Şi când vezi,
Ce şi cum,
Oricum o iei...
Ce să cauţi printre ei?
Sau cu dânşii?

duminică, 21 septembrie 2014

Laura Pausini...

Eram foarte agitat în ultima vreme.
Dar m-a liniştit Laura.
A spus că o are la fel.
La fel, ca toate celelalte.
Deci, toate sunt la fel, aş concluziona.
Nu sunt motive de agitare.

duminică, 14 septembrie 2014

ElZap

La început a fost Renata şi mai apoi, ElZap.
Asta s-a întâmplat în urmă cu patru ani, atunci când eu nu deosebeam 
butonul de pornire al calculatorului de cel de repornire si nici tastatura
de mause.
S-au întâmplat multe între timp. 
Dar despre ElZap vorbesc acum.
Într-o seară, împreună cu ElZap, am vorbit despre Eminescu, am cântat şi i-am recitat versurile,
până spre dimineaţă, când zorii ne-au bătut în geam.
Exact de un an, ElZap nu a mai dat niciun semn de viaţă.
- Ifim, tu crezi că ElZap a murit? mă întrebă Renata, acum vreo trei-patru luni.
- Nu cred! i-am răspuns, încurcat, fireşte.
Nu ştiu cum să vă spun, dar pentru mine, ElZap, trăieşte.





duminică, 7 septembrie 2014

Amărăciune

Nu pun nicio poză,
dar vă spun,
cu tristă amărăciune, 
că m-am cam săturat.
Noi (prietenii de pe facebook),
ar cam trebui să ne vedem
în oglindă şi să ne punem, 
dar şi să răspundem,
la ce gândim.
Da, iată, eu mă gândesc
la voi, prietenii mei,
şi vă urez toate cele bune!