sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Stonehenge

Stonehenge
văzut de Ifim 
N-aș vrea să-mi plictisesc prietenii, dar am un motiv serios ca să pun pozele făcute la Stonehenge:
Am cumpărat și câteva suveniruri, dintre care, cel mai important, mi-a fost confiscat la plecarea din Luton Airport.
Li s-a părut că am față de terorist, m-au citit după nume, și dacă nu m-au controlat... M-au dezbrăcat, m-au descălțat și m-au pus să merg desculț, m-au pipăit, m-au trecut prin niște aparate, care toate țiuiau. Degeaba le explicam românește că am două proteze totale coxofemurale, care vor țiui în orice condiții. Am parcurs toate procedurile.
Cel mai zelos, era o namilă de bărbat tatuat pe față și pe părțile vizibile din corp, cu belciug în nas și cercei la urechi.
În anul precedent (2014), am mai plecat din Cairo și Istanbul. Am fost supus controlului la aeroport, dar le spuneam că am proteze și totul era OK.
Într-un final, am prins avionul, dar n-am auzit sau observat măcar ceva care să semene a scuză.
Coroborând și faptul că în Londra am văzut zeci de mirese cu barbă și mustăți, concluzionez că am fost în cea mai civilizată țară din lume. 












joi, 28 ianuarie 2016

11 ani fără ALIN

11 ani fără Alin


Au trecut 11 ani!
Sâmbătă, 30 ianuarie 2016, în ultima sâmbătă din ianuarie, ca și în ultimii 10 ani, voi fi la mormântul tău, ALIN ANDREI!
Vor fi, cu siguranță, și ceilalți prieteni și camarazi ai tăi!
Nu scriu mai mult, pentru că ar trebui să modific unele date dintre cele scrise în urmă cu doi ani. Redau deci, integral, cele scrise atunci.
***
Iată că au trecut deja 9 ani de la trecerea în nefiinţă a sergentului-major Andrei Alin.


Pe 25 ianuarie 2005, pe o vreme exact ca şi cea de acum, adică de astăzi, 25 ianuarie 2014, o coloană de 10 autocamioane militare transporta muniţia unităţii de tancuri din Târgovişte, care era pe punct de desfiinţare, către un depozit de muniţie situat la marginea de vest a Olteniei.
Undeva, prin centrul Olteniei, datorită condiţiilor nefavorabile, una din maşinile ce formau coloana, părăseşte drumul şi se izbeşte violent de un copac de pe marginea acestuia. Impactul a avut loc pe partea dreaptă, acolo unde era locul şefului de maşină, acesta fiind serg.maj. Andrei Alin.
Trupul acestuia a fost prins ca în capcană în cabina răsucită şi strivit de muniţia de tun (lăzi cu lovituri de 125mm) care a venit peste el.
Era singurul copil la părinţi, tatăl fiind subofiţer în rezervă.
Se căsătorise de curând iar în februarie urma să împlinească 33 de ani.
N-a apucat, pentru că a fost victima unui accident petrecut pe timpul îndeplinirii unei misiuni.
Nu a fost avansat post-mortem.
Familia răvăşită, în afara sprijinului acordat de colegii lui Alin, nu a beneficiat de niciun ajutor din partea Armatei, al cărei militar a fost.
Iată că, în România, până şi în armată, nu toţi suntem egali.
Nici măcar în moarte.


"Mi-e atat de dor de tine puiule drag,mi-e ata de dor de cuvantul :mam'....mi-e dor de toate si tot ce ai insemnat tu, Alin, pentru noi! Ce sa fac oare? Cum sa-mi ostoiesc acest dor?...Cum???"
Acestea sunt cuvintele mamei, doamna Lili Andrei, care, în urmă cu trei săptămâni, a mai primit o lovitură: soţul dânsei, domnul Andrei Marin a plecat să se întâlnească cu Alin.
Iată ce spune acum această soţie şi mamă de militar, rămasă singură:
"Viaţa m-a îngenunchiat din nou taindu-mi şi ultima ancoră, soţul meu... acum plutesc ca o corabie fărâ cârmaci şi fără o ţintă... Ce să fac fără voi? Cum să merg mai departe? Cum?"
Este al noulea an de când, în ultima sâmbătă din ianuarie, cei câţiva colegi ai lui Alin, care nu l-am uitat, trecem pe la mormântul lui să aprindem o lumânare. Fostul lui comandant de subunitate, actualul maior Voicu Gheorghe este sufletul şi flacăra nestinsă în jurul căreia ne adunăm.




Stimată şi îndurerată doamnă,
niciodată, noi, foştii colegi ai lui Alin nu vom putea să vă alinăm dorul.
Dar vom rămâne alături de dumneavoastră, mereu, aşa cum am fost în cei 9 ani trecuţi fără Alin!

Ifim - 25 ianuarie 2014
Ifim - 28 ianuarie 2016 (își reînnoiește legământul)

joi, 21 ianuarie 2016

Frozen

Din minunile naturii...





vineri, 15 ianuarie 2016

INVITAȚIE

Duminică, 24 Ianuarie 2016,
începând cu ora 10.00,
vă aștept în Piața Victoriei
din București.
Voi fi prezent sub 4 nume conspirative:
ifim, Rezervistul, tROfi și Baghi.
Următoarele motive determină
prezența mea în acest mod și sub această formă:
- ifim: așteaptă cu nerăbdare moderată reîntâlnirea
cu foștii colegi, dintre care, pe unii, nu i-a văzut de 40 de ani. În bucuria revederii, se vor întreba și vor povesti despre sănătate, familie, realizări, neîmpliniri, nemulțumiri s.a.m.d., făcând în final poze și schimbând/notând numere de telefon;
- Rezervistul: este cel care reprezintă partea serioasă, oficială a întâlnirii. Va încerca să exprime și să demonstreze ce simte el când spune
PATRIE, ONOARE, DEMNITATE!
Și RESPECTUL este o trăsătură pe care o abordează sau o înfățișează mai ales prin exemplu personal.
Speră ca Respectarea Constituției și a Legilor Țării
să devină ceva clar și firesc
în acest stat românesc, 
și nu o propoziție doar,
în Jurământul Militar;
- tROfi (cu RO, de la ROMÂNIA!): probabil că el va fi cel cu pozele. 
Pentru că, pe Ifim, foarte mulți colegi îl chemau/alintau cu "Trofi",
va face probabil la fel, ca el;
- Baghi: va răspunde la toate problemele. Cu el se poate aborda orice.
De pildă, cea de-a paișpea pensie, sau prelungirea programului de somn, ori intercalarea somnului cu joaca, sau oportunitatea curelor de slăbire în post s.a.m.d.
Repet, cu el se poate discuta orice.
Orișicât de grea sau de dificilă ar fi întrebarea,
el va răspunde afirmativ: Miaaouu!
Pentru că așa răspunde un motan.





duminică, 10 ianuarie 2016

În vizită la Vasilică

Mă aștepta de când s-a născut, căci el s-a născut chiar de ziua lui,
în prima dimineața a lui Gerar 2016.
Mi-a reproșat că am întârziat, fiindcă prietenii sunt vizitați 
de ziua lor, nu la 10 zile după.
Ca s-o fentez, i-am spus că eu țin pe vechi, iar ziua lui Vasilică
e abia peste patru zile.
- Bee, bee... behăi el. Și atunci de ce o iei înainte?...