miercuri, 29 februarie 2012

Mărțișor de la Ifim

         Un cântec superb, niște secvențe de neuitat și o părere: Eu cred că dragostea este ca lutul pentru ceramică. Îi dai formă și-l poți modela până-l prefaci într-un minunat vas. Din care, apoi să bei cu plăcere.  Dar trebuie și să ai grijă de el. Pentru că poate dura o veșnicie sau se poate sfărâma într-o clipă.
           Acesta este mărțișorul pe care vi-l dăruiesc.

sâmbătă, 25 februarie 2012

"De ce dai voie vântului..."


De ce dai voie vantului să umble
Prin părul tău și să ți-l răvășească?
E mângâierea lui, facută-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfaitoare
Mai meștere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap pâna-n picioare,
Cand îți dau jos buchetul de pe umăr?

De ce lași vântul ca să-și pună palma
Oriunde vrea, și-ncolăcindu-ți sânul,
Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blanzi, bătrânul?

De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă
Și vrea să îți sărute gura-n voie,
În timp ce eu tânjesc cu plansu-n barbă -
Pe el îl lași … iar mie, nu-mi dai voie! …

Radu Stanca


Sunt sătul...


Am 74 de ani. Am lucrat din greu de la 17 ani, în afară de o scurtă perioadă de timp, în anii ’50, când am fost în armată. În afară de perioadele când am fost bolnav, am lucrat 50 de ore pe săptămână şi nu mi-am luat concedii de boală timp de 40 de ani. Am reuşit să câştig salarii rezonabile, dar n-am avut moşteniri şi prin urmare a trebuit să lucrez ca să ajung la ceea ce am acum. Având în vedere ce se întâmplă în economie, pensionarea mea se pare că a fost o idee proastă şi sunt sătul. Foarte sătul.

Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie să „ajut financiar” persoanele care nu au etica muncii pe care o urmez eu. Sunt sătul să mi se tot spună că Guvernul va lua din banii pe care îi câştig - prin forţă, dacă e necesar - şi îi va da oamenilor prea leneşi ca să câştige bani.

Sunt sătul să mi se tot spună că Islamul e „Religia Păcii” când în fiecare zi pot citi zeci de relatări cu musulmani care îşi omoară surorile, soţiile şi fiicele pentru „onoarea” familiei; sau despre musulmani care manifestează violent pentru cea mai mică ofensă; sau despre musulmani care omoară creştini şi evrei fiindcă nu-s „credincioşi adevăraţi”; sau despre musulmani care ard şcolile de fete; sau despre musulmani care omoară cu pietre victimele violurilor, pe care le consideră „adultere”; sau despre musulmanii care le taie fetiţelor mici clitorisul şi labiile vaginului; toate acestea în numele lui Allah, fiindcă Koranul şi Legea Islamică le impune să facă asta.
Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie „fim toleranţi cu alte culturi” şi deci trebuie să lăsăm Arabia Saudită şi alte ţări arabe să îşi folosească banii din petrol ca să finanţeze moschei şi şcoli islamice care răspândesc ura contra ne-musulmanilor în Australia, Noua Zeelandă, Regatul Unit, SUA şi Canada. Şi asta în timp ce nimeni care trăieşte în Arabia Saudită sau alte ţări arabe nu are voie să construiască vreo biserică, vreo sinagogă sau vreo şcoală religioasă, care să înveţe lumea despre dragoste şi toleranţă....

Sunt sătul să mi se tot spună să îmi reduc standardul de viaţă, pentru ca astfel să lupt împotriva Încălzirii Globale, pe care nimeni n-are voie să o dezbată.

Sunt sătul să mi se tot spună că consumatorii de droguri sunt de fapt bolnavi şi că trebuie să îi ajut să se trateze şi să plătesc pentru stricăciunile pe care le fac. Oare cumva, vreun bau-bau uriaş i-a înghesuit pe o alee întunecoasă, le-a îndesat praf de cocaină pe nas şi le-a înfipt vreun ac în venă, în timp ce ei tot luptau să se opună?
Sunt sătul să tot aud de atleţi, artişti şi politicieni bogaţi din toate părţile, care vorbesc de greşelile lor inocente, de greşelile lor stupide, de greşelile lor din tinereţe, când de fapt toţi ştim că singura lor greşeală a fost că au fost prinşi asupra faptului. Sunt sătul de oamenii care cred că au drept la orice, fie ei bogaţi sau săraci.
Sunt într-adevăr sătul de oamenii care nu-şi asumă responsabilitatea pentru vieţile şi acţiunile lor. Sunt sătul să îi ascult cum învinovăţesc Guvenul, sau discriminările, sau orice altceva, pentru problemele lor.
Sunt de asemena sătul să văd tineri şi tinere, adolescenţi sau abia trecuţi de 20 de ani, care se „împodobesc” cu tatuaje şi piercinguri, retezându-şi singuri şansele să fie angajaţi undeva şi apoi cerşind bani de la Guvern.
Da, sunt al dracului de sătul. Dar de asemenea sunt fericit că am 74 de ani. Fiindcă nu am să ajung să văd lumea pe care o fac oamenii ăştia. Îmi pare rău doar pentru nepoata mea şi pentru copiii ei. Mulţumesc Domnului că-s pe drumul către El şi nu invers.
Nu există altă cale ca acest mesaj să fie larg răspândit, în afara faptului că fiecare din noi care sunt la fel de satui ca si mine, sa-l retransmita!
Aceasta este şansa ta să faci diferenţa !

Acest articol l-am primit prin e-mail, cu titlul "Cosby: Am 74 de ani şi sunt sătul"

marți, 14 februarie 2012

14.02.2012

Astăzi, marţi, 14.02.2012, în plin cod portocaliu de ninsori, a apărut şi soarele.
Am profitat de acest lucru şi am făcut câteva poze. Aş putea să le ţin doar pentru mine. Dar 14 februarie nu-i în fiecare zi. Este doar odată pe an, calendaristic vorbind. Iar noi, dac-am vrea, măcar pentru persoana cea mai apropiată, am putea face ca ziua îndrăgostiţilor să fie... în fiecare zi.

duminică, 12 februarie 2012

Iarna nu-i ca vara, iată! Armata, marş la lopată!

Pentru că-i la modă - iată,
am pus mâna pe lopată.
Cu curaj, în iarnă grea...
Să fac pârtie prin nea.



Dar cum îs naiv din fire, 
m-am trezit din amorțire
când văzui, că-n iarnă grea,
eram singuri. Eu și ea.




Ca să deszăpezim pe dată,
E nevoie de... armată!



Stare de urgenţă

Viscolul de bate,  fără continenţă,
suflete şi case înghiţind, de-a valma,
nu-i motiv, zic unii, să tragă alarma
şi să decreteze starea de urgenţă.

Cufundaţi cu toţii într-o somnolenţă,
ca într-un perpetuu dolce farniente,
pe aleşi îi doare-n scula lui Terente
şi nici nu visează starea de urgenţă.

Dând dovadă clară de incompetenţă,
guvernanţii noştri, puşi la patru ace,
pe români tratându-i ca pe dobitoace,
nici nu ştiu ce-i aia stare de urgenţă.

Căzut ca din lună, fără experienţă,
cu cravată Guci şi costum Armani,
ca să ia, din aer, "la control" ţăranii,
premierul nostru pleacă "de urgenţă".

Fiind cu poporul, azi, în divergenţă,
negândind că Ţara este în alertă,
marinaru-şi soarbe whisky-ul pe covertă.
Pentru el, aceasta-i starea... de urgenţă.

De arată presa, "cu impertinenţă",
marele dezastru ce domneşte-n ţară,
ni se spune iarăşi (pentru-a câtă oară?)
- Nu se decretează stare de urgenţă!

Punându-şi speranţa doar în Providenţă,
care să le ieie, de pe cap, nămeţii,
bâjbâind prin case, mai vor viii, bieţii,
doar să îşi îngroape morţii, de urgenţă.

Când vezi pe ecrane-n câtă opulenţă
îşi duc viaţa unii, în timp ce, pe stradă,
copleşiţi de foame, alţii stau să cadă,
nu este aceasta stare de urgenţă?

Va mai da dovadă, oare, de clemenţă,
la vară, românul, la anticipate
sau va fi în stare s-arate că poate
singur să declare... starea de urgenţă?

Ilie Bâtcă

miercuri, 8 februarie 2012

Ifim, odată cu trecerea timpului...

Astăzi, 8 februarie 2012
La Mechel Service Romania
 1 august 2009 - 2 tanchişti
Mai 2005: Un tanchist, cercetaş pe Dunăre...

Astăzi, 8 februarie 2012, în amintirea Tatălui meu
TROFIMOV DAVID CHIRU
08.02.1921 - 20.04.2004

sâmbătă, 4 februarie 2012

Ce nu știe Baghi


El este Baghi și la cei patrusprezece ani omenești pe care-i are, știe multe. Nu vreau să-l perii, că lasă puf, dar aș spune că a ajuns chiar la un nivel de înțelepciune, din moment ce nu-l deranjează absolut deloc faptul că noi continuăm să avem impresia că sunten stăpânii lui. Fiind așa apropiați și stând mult timp împreună, am ajuns chiar să ne citim gândurile, bineînțeles, în acele momente în care ne putem suporta.
Bunăoară, de multe ori, văzându-l cugetând adânc (așa cum se vede în fotografiile de mai jos) nu mi-e greu să-mi închipui la ce se gândește și de ce este atât de îngrijorat.
Oare sunt bani pentru mărirea salariilor și pensiilor?
Vom putea ieși cu blana întreagă din acest anotimp atât de frumos, dar iată, capricios, spre totala noastră surprindere?
Problema transferurilor este valabilă numai în fotbal, sau mai ales în politică, unde se practică săritul dintr-o bărcuță-n alta, după cum aceasta pare mai sigură, are un vânticel mai bun sau un cârmaci mai dibaci?
E bine sau e rău că parlamentarii fac grevă? Chiar dacă sunt sau nu în grevă, oricum nu fac nimic. Oare pentru asta au fost aleși?...
Și uite-așa, miau-miau-miau, bla-bla-bla, șirul gândurilor lui Baghi este aproape fără de sfârșit.
Dar vă spun eu, faptul că pare atotștiutor este doar o impresie.
Sunt multe lucruri despre care habar nu are și chiar dacă le-ar cunoaște, nu le-ar da crezare. 
Ar crede el oare, că cel mai bun prieten al lui este guvernul? Nicidecum!
Și cu toate acestea, toată ziulica, guvernul nostru umblă cu pisica-n traistă!