joi, 28 februarie 2013

Umor cazon (3)

- Domnule sergent, dacă un soldat îi zice superiorului că e tâmpit, păţeşte ceva?
- Este pedepsit pentru insultă.
- Dar dacă numai o gândeşte?
- Atunci nu e pedepsit, pentru că nu se poate dovedi că şi-a insultat superiorul.
- Ei bine, în momentul acesta, eu asta gândesc!


Generalul se arătă foarte mulţumit de mâncarea de la popota soldaţilor:
- Drept să vă spun, de foarte multă vreme nu am mai gustat ceva atât de bun.
- Nici noi, să trăiţi, domnule general! răspunseră soldaţii.


- De ce nu saluţi, soldat? întrebă colonelul vexat.
- Ştiţi, noi acum am venit şi încă nu ne-a făcut nimeni cunoştinţă...


- La ce armă ai vrea să fii repartizat? este întrebat un tânăr la recrutare.
- La marină.
- Ştii să înoţi?
- De ce? Nu mai avem nave?


- Ce fel de soţ să-mi aleg, mamă?
- Draga mea, cel mai bine e să te căsătoreşti cu un militar. Dimineaţa îşi face patul, ştie să spele şi să calce, îşi coase ciorapii şi nasturii, ştie să gătească, dar cel mai important e că ştie să execute ordinele superiorului...

duminică, 24 februarie 2013

TR-2013, noul tanc românesc

Importanţa programului de relansare a producţiei militare româneşti îi făcu pe membrii CSAT să fie ochi şi urechi. Ministrul apărării făcu o pauză până-şi auzi clipocitul pleoapelor, după care, cu o ezitare abia percepută în glas, spuse:
- Doamnelor şi domnilor, iată... şi mai făcu o pauză să verifice dacă e vreo doamnă prezentă la şedinţă, ca să nu înceapă cu o gafă. Mulţumit că a început bine, mai clipi de câteva ori şi continuă:
- Iată aşadar, vă prezint ultimul şi ultrasecretul nostru proiect de realizare a unui nou tanc românesc...
- Hă, hă, hă, bine că nu venirăţi cu proiectul unui nou submarin nuclear, încercă Comandantul Suprem o glumă, dar cum fu întâmpinat de privirile încruntate ale asistenţei, se uită încurcat la blonda din dreapta sa şi continuă să se joace cu pixul.
Ministrul apărării, se uită o clipă în sus şi după o nouă serie de clipiri, dar şi cu o enigmatică, dar sugestivă dare din cap, reluă:
- ... deci, un proiect de realizare a unui nou tanc românesc, de ultimă generaţie, rod al imaginaţiei, al inteligenţei, dar şi cunoştinţelor căpătate şi consolidate în domeniul cercetării şi proiectării al inginerilor noştri, al specialiştilor noştri, şi nu în ultimul rând, al meu, personal, şi spun asta, cu toată modestia şi sinceritatea.
Pentru o clipă numai, îşi aruncă privirea către asistenţa înmărmurită, mai clipi de câteva ori şi pe un ton mult mai ferm şi mai hotărât, urmă:
- Acest proiect este şansa noastră de a relansa industria noastră de apărare, de a dota armata noastră cu o armă, mai ceva ca cea din '68 când am uluit lumea, spulberând şi topind pur şi simplu tancurile sovietice care au încercat să treacă Prutul. Acum însă, nu numai că vom ului lumea, dar vom "rupe gura târgului", asta să vă fie foarte clar.
Cu satisfacţie o spun, de această dată, având guvern sprijinit de o majoritate covârşitoare în parlament, primul nostru ministru nu a promis doar, ci a dispus deja alocarea fondurilor atât de necesare acestui proiect. Văd că am stârnit interesul şi curiozitatea dumneavoastră, deci nu-mi rămâne decât să vă obţin şi acordul, care va fi în unanimitate, aşa sper!
Ministrul apărării mai clipoci din pleoape, apoi închise ochii şi când crezu că a sosit momentul culminant, apăsă pe Enter, iar pe monitoare apăru imaginea monstrului din oţel, titan şi tungsten:

vineri, 22 februarie 2013

De securitate, de la popor adunate

               Răsfoirea dosarelor de la CNSAS poate provoca, uneori, şi hohote de râs.
Cercetătorii arhivelor Securităţii ajung să se întâlnească, fără să vrea, şi cu aspectele comice ale acestei tragedii care a însemnat controlul şi amestecul Securităţii în viaţa publică şi privată a cetăţenilor României.
Carmen Chivu şi Mihai Albu, cercetători acreditaţi pe lângă CNSAS, au publicat recent o nouă lucrare dedicată Securităţii comuniste.

Umorul, ca infracţiune
O cu totul altă categorie de umor, extrem de bine documentată în arhivele Securităţii, este cea a bancurilor politice.

În anii '50, o anecdotă, un calambur, o vorbă cu două sensuri, putea să ghilotineze un cap, să curme o carieră.
Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici şi gura cam slobodă. N-a dat atenţie cine-l asculta atunci când a spus că

"Clasa muncitoare nu mai are răbdare până ce tovarăşul Gheorghe-Dej îşi va da bacalaureatul la seral."

Pentru această glumă nesăbuită, Belu Zilber a petrecut 17 ani în închisoare. Desigur, nu orice anecdotă "duşmănoasă" interceptată de urechile vigilente ale securităţii se solda neapărat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notarea cu meticulozitate la dosar.
Românii erau conştienţi de asta.
Cu atât mai mult bancurile politice deveniseră un risc asumat şi un gest de frondă.
Nu au întârziat să apară glume şi pe această temă.

Consemnate, evident, în arhivele Securităţii.
Iată un exemplu:

" În Statele Unite, capitaliştii, ca să nu se plictisească, se distrau făcând concursuri speciale de viteză: 10 maşini iau startul, una din ele are frâna defectă dar nimeni nu ştie care.
În Anglia, zece oameni joacă ruleta rusească, toţi duc revolverele la tâmplă şi trag, dar numai un singur pistol are glonţ pe ţeavă şi nimeni nu ştie care.
În România, zece inşi spun bancuri politice, unul dintre ei e turnător dar nimeni nu ştie care."

Nici măcar în perioada "deschiderii" din anii '70, Securitatea nu a renunţat la obiceiul de a consemna, conştiincios, infracţiunile prin umor.
Turnătorii rămăseseră la fel de zeloşi.
Unul informa că un amic obişnuieşte să spună:
"Pământul este al aceluia care îl munceşte - dar recolta nu!"
Altul pâra o colegă de cancelarie, care ar fi spus, în septembrie 1975:

"Va trebui să învăţăm să înotăm pe spate fiindcă, dacă vin alte inundaţii, vom fi nevoiţi să facem pluta, iar cu mâinile să aplaudăm elicopterul prezidenţial".

Tot o profesoară face obiectul unui alt denunţ:
"Permiteţi-mi să raportez, în legătură cu glumele tendenţioase, profesoara M.A. mai scapă din când în când câte o astfel de glumă.
În ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzică
Cum cântă un surdo-mut melodia M-am născut în România: îşi dă cu pumnii în cap".

Într-un alt document de arhivă citim:
"S. informează că A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile:


Aş citi, dar n-am lumină
Aş pleca, dar n-am benzină
Aş mânca, dar n-am mâncare
Aş muri, n-am lumânare."


Bancuri la dosar
Bancurile erau vânate cu străşnicie de oamenii Securităţii.
Informatorii le comunicau, solicitând în prealabil iertarea organului competent.
Dar erau ascultate şi colportate chiar de securişti, între ei.
Comedianul Mircea Crişan, după ce a rămas în străinătate, era ascultat la "Europa Liberă" şi bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securităţii.
L-am întrebat, odată, pe Mircea Crişan dacă nu se teme de braţul lung al Securităţii.

Mi-a răspuns zâmbind
"Nu fi prost, securiştii mă apără să nu mi se întâmple nimic rău, ei râd primii, li se pare că e vorba de şefii lor. Şi sunt satisfăcuţi".

Înaintea unor alegeri, Mircea Crişan a lansat bancul:
"Gata tovarăşi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-moşierimii când toţi se căcau în capul nostru. Acum avem gură".

Spus la Europa Liberă, bancul a început să circule a doua zi în România.
Sau bancul cu Elena Ceauşescu care îi spune într-o zi marelui cârmaci:

"Maiestate?!".
Ceauşescu,încurcat, îi zice:
"Ei, lasă, Leano, nici chiar aşa."
Savanta îi răspunde:
"Am vrut să întreb dacă mai e state pe care nu le-am vizitat?"

Informările au curs o droaie.
Arhivele Securităţii memorează sute şi mii de bancuri.
Iată doar câteva:


Întrebat cu cine semănăm noi, comuniştii, un ţigan răspunde: 
"Cu Adam şi Eva,
pentru că şi ei umblau dezbrăcaţi.
Şi cu Cain şi Abel, pentru că şi ei, deşi fraţi, s-au omorât între ei.
Şi cu cei trei crai de la Răsărit, care au mers după stea şi au ajuns la iesle"


"Un internat în Azilul de nebuni e întrebat:
-Dumneata de ce eşti internat?
-Am vrut să fug peste hotare.
-Pentru aşa ceva se stă la închisoare,nu la balamuc.
-Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică."

-Tovarăşe, de ce ai propus la şedinţa de partid să fim ocupaţi de chinezi?
-Să vă spun sincer? Vă daţi seama cum e, ca să ajungă la noi câteva miliarde de chinezi mărşăluind peste Uniunea Sovietică?

"Un cetăţean a spus că şeful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat şi condamnat la 25 de ani şi trei luni de închisoare.Toată lumea se întreba de ce a fost condamnat la 25 de ani şi trei luni. S-a aflat că a primit trei luni pentru insulta adusă unui cetăţean al R.S.R. şi 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat".

"Hruşciov şi Kennedy stau pe malul mării şi fac plajă.
Hruşciov citea"Capitalul"lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia.
La un moment dat Hruşciov începe să râdă.
Kennedy vrea să ştie de ce râde şi Hruşciov îi arată ce scrie în carte: Socialismul este groparul capitalismului.
După puţin timp începe să râdă Kennedy.
Întrebat de Hruşciov de ce râde,acesta îi arată ce e scris în Biblie:
Cine sapă groapa altuia cade el însuşi în ea.


"Nicolae Ceauşescu în vizită la Căminul Studenţesc.
Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească îndemnizaţia.
Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi.
Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nemulţumiţi.
Se aprobă creşterea îndemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei.
Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii.
Atunci Ceauşescu îi zice:
-Taci ma, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem."

- Bulă, ce face tatăl tău?
- E activist de partid.
- Şi mama?
- Nici ea nu munceşte."


Aceste anecdote şi multe, multe altele, au fost atent culese şi îndosariate de harnicii slujbaşi ai poliţiei politice.
Nu pentru hazul lor, ci pentru potenţialul incriminator.
Cei care le "raportau" aveau întotdeauna grijă să se "distanţeze" de asemenea atitudini "neprincipiale"şi să îşi arate limpede dezaprobarea.
Tonul scorţos şi impersonal al notelor informative nu face decât să sporească efectul comic:

"Tot S. informează că acelaşi A.a povestit despre  
Inmânarea tovarăşei Elena Ceauşescu a Premiului pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o ţară întreagă cu un singur bou".

Reclame din perioada ailaltă

Vreţi să cuceriţi femeia, Folosiţi săpunul Cheia.

Moarte sigură cu cobra, Dar mai sigură cu Mobra.

Cu motoreta Carpaţi, Staţi în cur şi reparaţi.

Nu mai fumaţi ţigări Kent, Că vă lasă impotent.

Vreţi să deveniţi bărbaţi, Fumaţi doar ţigări Carpaţi.

Sifilisul de Constanţa, Face tenul ca faianţa.

Până şi-mpăratul Nero, Se spăla la cur cu Dero.


Pasta de dinţi Cristal, Face dinţii ca de cal.

Aquafresh în trei culori, Cariază de trei ori.

Dacă bei ţuică de prună, Orice-babă-ţi pare bună.

Mâncaţi coji de mere verzi, Şi-o s-ajungeţi somalezi.

Sutien de Cluj-Napoca, Face ţâţa ca şi roca.

miercuri, 20 februarie 2013

Teză de doctorat (13)

Ştiind că miorlăitul lui e ordin pentru mine, Baghi, cel mai bun prieten al meu, m-a rugat (o fi el motan, da-i gentleman, căci mă roagă!) să-i prezint eu, în calitatea mea de conducător ştiinţific, episodul 13 din teza lui de doctorat.
Orice împotrivire a mea a fost de prisos, căci în înţelepciunea lui de motan doctorand, mi-a argumentat că e mai bine aşa, cum gândeşte el. Adică, numărul episodului e... 13, el e pisică neagră, astăzi suntem într-o zi de... n-are importanţă în ce zi suntem astăzi, iar subiectul acestui punct al tezei este... tot cel din episodul12, adică, poliţia!
Prea multe coincidenţe, prea mult ghinion, prea mult din ce îngroapă pisica este în această postare, încât, miauuu, fă aşa cum îţi spun. Mai ales că nu e nevoie nici de comentarii şi nici de prea multe explicaţii, pentru a demonstra cum poliţia rutieră previne accidentele de circulaţie, subiect pe care l-am atins tangenţial în episodul nr.12 al tezei mele. Acest punct din teza mea este aproape fără comentarii, bazându-se doar pe probe foto, mai adăugă el.
Iată cum arată "dispozitivul" de siguranţă a circulaţiei:

Iar aici puteţi vedea cum arată "periculoasa" intersecţie" unde aşa cum am spus, doar să ai noroc să nu fie niciun pieton pe o rază de cel puţin 50 m şi unde zilnic, se poate vedea acest spectacol:


Să nu-mi spuneţi mie, Baghi, dacă aşa se evită şi se previn accidentele de circulaţie!
Şi să nu îndrăzniţi să-mi spuneţi că această metodă "de monitorizare" a circulaţiei nu e o "pândă", care duce la stress, la vânarea şi enervarea şoferilor, dar şi a celorlalţi participanţi la trafic, totul ducând la... asigurarea siguranţei circulaţiei rutiere, care la noi, e fix, aţi ghicit, tema tezei mele de doctorat!


Umor cazon (2)

- Ai auzit de fata aceea care s-a dat drept bărbat şi s-a înrolat în armată?
- Nu numai că am auzit, a fost chiar cu mine în pluton. Era o bună camaradă, făcea instrucţie la cot cu noi, mânca împreună cu noi, dormea cu noi în acelaşi dormitor, făcea duş împreună cu noi şi nu arăta deloc rău.
- Şi cum Dumnezeu nu s-a aflat?
- Ehehei, crezi c-a fost vreunul din noi fraier s-o dea de gol?

- De ce nu execuţi comenzile "La dreapta!" şi "La stânga!", soldat?
- Pentru că mi s-a spus că armata nu face politică...



- Domn' sergent, veţi ajunge un mare conducător de oşti! zice barmanul linguşitor.
- De unde ştii?
- Păi, văd că beţi numai coniac "Napoleon"!




- Şi acum, domnilor ofiţeri, le dă generalul ultimele instrucţiuni înainte de bătălie, este de importanţă vitală să apărăm acest sector al frontului, până la ultimul cartuş. După care, vă retrageţi în ordine şi ocupaţi poziţii de-a lungul râului, la 15 km distanţă. Iar eu, pentru că am o entorsă la gleznă, o s-o pornesc chiar acum.

Se sfinţeşte acest tun, în numele... :)

luni, 18 februarie 2013

Problemă simplă de matematică


Această problemă a fost creată de un profesor de matematică de la Universitatea din Barcelona care apoi a cerut elevilor săi s-o rezolve.

Iată problema:

Mama are cu 21 de ani mai mult decât copilul său, iar peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tânăr decât mama.
Întrebare:
Unde este T A T Ă L?

                                      

Problema se poate rezolva matematic; nu e atât de dificilă precum pare.
Soluţia este mai jos!

Încercaţi totuşi să o rezolvaţi singuri! Pe cei care o rezolvă, dar şi pe cei care citiţi soluţia, îi aşteaptă şi un bonus!

SOLUŢIE:

Copilul are azi X ani şi mama Y ani, ştim că mama are cu 21 de ani mai mult decât copilul.
Deci:
X + 21 = Y

Ştim că peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tânar decât mama.
Deci putem scrie urmatoarea ecuaţie:
5(X + 6) = Y + 6
Înlocuind Y cu valoarea din prima ecuaţie, rezultă:
5 (X + 6) = X + 21 + 6
5X + 30 = X + 27
5X - X = 27 - 30
4X = -3
X = -3/4
Copilul are azi -3/4 dintr-un an, deci are -9 luni.
Aşadar, din punct de vedere matematic putem confirma şi dovedi ca în acest moment mama concepe copilul.

Rezultatul:
T A T Ă L este PESTE MAMA! 


Iată şi bonusul promis: 

duminică, 17 februarie 2013

Umor cazon (1)


Un soldat se întoarce din permisie. În vagon, alături de el, stă o tânără domnişoară. Soldatul îşi deschide traista, scoate pâinea, slănina, brânza şi le taie bucăţi mici, făcându-şi "soldăţei". Tânăra domnişoară începe să saliveze de poftă şi când nu se mai poate abţine, îi spune soldatului:
- Nu vă supăraţi, domnule soldat, mi-e aşa o poftă! Nu-mi faceţi şi mie un soldăţel?
- Ba cum să nu, aşteptaţi numai să termin de mâncat!



- De ce ai refuzat avansarea?
- Nu cred că mi-ar plăcea un grad mai mare decât cel de caporal, răspunse soldatul întrebat, celuilalt. Vreau să-mi mai păstrez măcar câţiva prieteni.



Mi-au trebuit patruzeci de ani ca să constat că nu am niciun talent pentru militărie.
- Doamne Sfinte! Şi ce-ai făcut?
- Era prea târziu să mai pot face ceva. Ajunsesem general de divizie.



- Ce-i cu tine la spital, soldat?
- Voiam să termin cu armata, aşa că m-am prezentat la comandant spunându-i că sunt Napoleon.
El a încuiat uşa, m-a prins în braţe şi mi-a spus că e Josefina.



vineri, 15 februarie 2013

Meteorite crater in Chelyabinsk - Кратер от метеорита в Челябинске




Publicat la 15.02.2013 
Iată efectele căderii unui meteorit astăzi, în Urali, regiunea Celyabinsk.
Această cădere nu este asociată cu apropierea de Pământ a unui asteroid, tot în cursul zilei de astăzi.
Directoarea Observatorului Astronomic Kurovka al Universităţii Federale Ural din regiunea Sverdlovsk, Paulina Zaharov, a spus:
"A fost o ploaie de meteoriți, precum și a unui corp separat, cu o masă mai mare de 1 kg, a cărui cădere a generat o undă de șoc, care a spart geamurile din sticlă. În acest caz, a fost o explozie termică la o înălțime de 5 la 20 km, iar ca și o consecință, un flash puternic de lumina ", a  precizat Zaharov. Potrivit ei, masa de 1 kg este semnificativă, deoarece, de obicei, astrologii iau în calcul sutimi sau miimi de gram, atunci când ceva trece prin atmosferă. 

"Căderea corpurilor individuale, este un proces incontrolabil și imprevizibil.
De asemenea, la noapte, deasupra Pământului va trece un asteroid, la o înălţime de 28.000 de kilometri, mai aproape decât de obicei. Dar trecerea asteroidului nu are legătură cu căderea meteoritului şi probabi nu va cauza niciun prejudiciu", a mai declarat directoarea observatorului. 
                                                                          Traducere şi adaptare din limba rusă, Ifim

    
Licență standard de YouTube

marți, 12 februarie 2013

tROfi reparaţii SA

      Prin uşa larg deschisă, OSU mă anunţă că sunt chemat la general, veste care mă luase oarecum pe nepregătite. Abia venisem din poligon și încă nu reușisem să scap de noroiul de pe bocanci. Cum totuşi era o urgență, am șters bocancii cu o cârpă, le-am aplicat un strat de cremă proaspătă și dădui fuga la general.
Eram sigur că domnul general mă va întreba cum stau cu tancurile. 
În mintea mea, stăteam bine: 30 în remize - toate lustruite Nekerman, dacă-mi permiteți acest termen, 12 în aplicația de la Babadag, iar diferența, în poligon, de unde abia m-am întors.
- Zi comandante, mă întâmpină domnul general, care e treaba cu TAB-urile?
Deci asta era, nu tancurile făceau obiectul controlului. Iar eu venisem doar cu un pix.
- Domnule general, tancurile noastre sunt toate operative...
- Lasă tancurile. Zi-mi cum stai cu TAB-urile?
Problema începuse să capete contur, pentru mine. Sigur, cineva ciripise că TAB-urile batalionului anexă erau pe chituci.
- Domnule general, TAB-urile aparțin batalionului de infanterie, iar cel mai în măsură să vă răspundă este comandantul acestui batalion, care...
- Nu e treaba ta. Comandantul batalionului este detașat la Sinaia, la Complexul Furnica, unde are destulă bătaie de cap cu toți cei care ajung să-și petreacă acolo concediul de odihnă... Ce te miră?
- Treaba asta cu petrecutul concediului de odihnă! Eu de când sunt militar, am reușit să-l iau numai în februarie și în noiembrie, și atunci, numai când nu aveam nevoie de odihnă...
- Iarăși, nu e treaba ta! Raportează: Batalionul de infanterie, nu este anexă la unitatea pe care o comanzi?!
- Este, dar starea TAB-urilor...
- Nu mai căuta justificări și alte motive. Răspunde, cum stai cu TAB-urile?!
Un alt gând îmi încolți în minte: dacă totuși, la nivelul ăl de sus, se cunoaște starea adevărată a tehnicii din dotare, nu-i momentul să spun adevărul, să scăpăm de aceste vechituri și să nu ne mai furăm căciula...
- Comandante, răspunde-mi la întrebare! mă învioră domnul general.   
- Nu stau deloc bine. TAB-urile abia se mai țin pe roți...
Și-mi dădui drumul la gură: sunt pe chituci, cauciucurile sunt îmbătrânite, aparatură este veche, uzată moral, defectă sau chiar lipsește, motoarele sunt stricate, ruginite, gripate, unele au chiar blocul motor crăpat, transmisiile, cuplajele, angrenajele și așa mai departe sunt defecte, baterii ioc... Practic, sunt mormane de fier vechi, iar noi cheltuim bani pentru ascunderea realității, lustru și pază.
- Cum aşa? Ce tot îmi îndrugi aici? 
- Aceasta este realitatea cu TAB-urile!
- Cum îți permiți să faci asemenea afirmații? De ce nu le-ai reparat până acum?!
- Domnule general, starea tehnică a mijloacelor de luptă este raportată...
- Taci! Nu mă interesează! Din acest moment te apuci și repari toate TAB-urile din curte. Apropos, câte transportoare amfibii blindate aveți?
- In parcul mașini luptă sunt 25.
- De mâine, faci o planificare și-mi repari câte 5 TAB-uri pe săptămână! Ai înțeles?
- Am înțeles, dar sunt unele mici probleme... Eu sunt comandant la unitatea de tancuri, nu am nici cu ce și nici cu cine să repar ceva ce nu-mi aparține...
- Imediat vom da un ordin să-ți "aparțină"!
- Mai e o problemă...
- Care?!
- De fapt, sunt 25 de TAB-uri în cazarmă, dar mai sunt încă 5 trimise la reparat, de vreo 3 ani, la Secţia de Reparat Tehnică Militară şi se pare că nu mai pot fi reparate...
- Nu fi obraznic! Și nu mă interesează cum faci! Tu mi le repari pe toate! În patru săptămâni!
Şi abia plecă generalul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium...
Atunci mi-am dorit să înceapă războiul sau măcar o revoluţie, să fiu detaşat la Polul Nord sau Sud, în fine, să se întâmple ceva care să-mi dea altceva de lucru decât ordinul pe care l-am primit.
Şanse la fel de mari în a-l duce la bun sfârşit erau dacă mă apucam să repun pe linia de plutire epava de la Costineşti!
Dialogul de mai sus nu este imaginar sau născocit!
Nu-i o glumă! În vara anului 2003 am primit ordin să repar, adică să fac operative într-o lună 25 de buc. TAB-71, care erau în acea cazarmă de mai mulţi ani.
Fără nicio referire la cu ce, cu cine, cum, de ce s.a.m.d.!
"Încercările" mele de a ieşi din acea situaţie, în care dintr-o dată, trebuia să fiu mai performant decât întreaga industrie românească de armament pot fi regăsite în OZU şi în rapoartele care au urmat.
Bineînţeles că "lucrările" pe care am reuşit să le fac împreună cu acea mână de oameni pe care am avut-o la dispoziţie şi faţă de care mi-era ruşine să dezvălui întraga "misiune primită", ca să nu mă considere tâmpit, au constat în elaborarea unei liste lungi cu defecţiuni tehnice, altei liste cu necesar de piese, materiale, accesorii, etc., stergerea prafului, smulgerea buruienilor şi reîmprospătarea dungilor cu var. 
Am ieşit din acea "situaţie fără ieşire" după numai două săptămâni, când "norocul" mi-a ieşit în cale cu o altă întâmplare, cel puţin la fel de interesantă ca şi cea despre care am vorbit.