sâmbătă, 15 octombrie 2011

Friedrich Nietzsche




A-i iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu - iată cel mai ales şi cel mai rafinat dintre toate sentimentele pe care le-au dobândit până acum oamenii.


Viaţa e tare greu de suportat: dar să n-aveţi chipul aşa de gingaş. Suntem cu toţii măgari şi măgăriţe de poveri.

Dumnezeu a murit. Aşa grăit-a Zarathustra!

Cât de plăcută e orice vorbă, ce dulci par toate minciunile! Sunetele fac să dănţuiască dragostea noastră pe curcubee bălţate.

Bărbatul adevărat vrea numai două lucruri: primejdia şi jocul. De aceea îşi vrea femeia ca jucăria cea mai primejdioasă.

Dacă vrei să le dai ceva, dă-le o pomană; dar mai întâi aşteaptă să ţi-o ceară.

Viaţa e un izvor al bucuriei, dar pretutindeni unde vine să bea canalia, toate fântânile se otrăvesc.

Unor oameni nu trebuie să le dai mâna, ci numai laba; şi trebuie ca laba ta să aibă şi gheare.

Mi-i teamă de tine, când eşti lângă mine; te iubesc când eşti departe de mine; fuga ta mă atrage, cântările tale mă opresc locului; sufăr, dar pentru tine, ce n-aş suferi eu bucuros!

Pentru mine nimic nu e mai de preţ şi mai rar ca cinstea.

Friedrich Nietzsche

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".