În afara santinelelor, nu vedeai niciun militar izolat sau umblând brambura. Subunităţile erau încolonate şi aliniate în faţa sălii de mese, iar militarii, unul câte unul, începuseră să intre la masă.
Conform programului, de la ora 14.30 era masa de prânz.
Eu, ca OSU nou, care abia am luat serviciul în primire, aşteptam sosirea comisiei de la eşalonul superior. Pentru că mi s-a ordonat s-o aştept urgent, fără să mi se precizeze nici timpul şi nici locul, am început să merg cu paşi măsuraţi, între capătul aleii principale, a celei din mijloc şi a intrării în cantină, cele trei puncte terminus ale drumurilor din unitate.
La un moment dat, la capătul aleii ce dădea spre cantină, apare un ARO care se opri la câţiva paşi de mine.
N-am apucat să-mi iau ţinuta regulamentară pentru raport, căci, prin geamul deschis auzii o voce fermă şi hotărâtă:
- Căpitane, unde e comandantul?
- În sala de şedinţe, să trăiţi! Aşteaptă comisia...
- Bine. Ştiu unde este.
Giulan, coboară aici! Începem inspecţia cu sala de mese! Căpitane, nu te formaliza, îl cunosc pe comandant, dumneata însoţeşte-l pe maiorul Giulan.
- Am înţeles, să trăiţi!
Auzisem de maiorul Giulan: i se spunea UFO.
Din păcate, nu mă interesasem de ce i se spunea aşa.
Din păcate, nu mă interesasem de ce i se spunea aşa.
Dintr-o dată, iată-mă faţă-n faţă cu UFO!
Întâlnire de gradul III pe nepusă masă!
Întâlnire de gradul III pe nepusă masă!
- De ce trupele stau şi nu fac nimic?
- Care trupe? Sunt militarii întorşi de la instrucţie şi aşteaptă intrarea la masă...
- Lipsă de respect! Nimeni nu s-a întors şi n-a strigat "Atenţiune"! Scaunul ăsta de ce n-are spătar?
- E taburet...
- De ce e mizerie, de ce miroase urât, a ce miroase?
- A mâncare!?
- Da?! Ce mâncare aveţi astăzi?
- Ciorbă de oase, pilaf de orez...
- Încetează! Voi! - şi se adresă celor patru camarazi de la prima masă ocupată complet. Mâncaţi ciorbă?
- ?! Bieţilor soldaţi le rămăseseră lingurile în aer.
- ?! Bieţilor soldaţi le rămăseseră lingurile în aer.
- Ciorbă de oase?!
- Da, să trăiţi!
- Înseamnă că trebuie să aveți oase în farfurie! Ia să văd eu dacă aveţi oase în farfurie...
ifim - amintiri din cătănie
Am râs cu lacrimi!
RăspundețiȘtergereZiua de azi tocmai "ameninţa" că-mi începe bine. Iar povestea ta nu face decât să transforme ameninţarea în certitudine.
Bănuiesc că scrii o carte, amintiri din cătănie.
Merită!
Ren, mulțumesc, că ai trecut și mă bucur că ți-a plăcut.
ȘtergereMă bate gândul să-mi adun "amintirile" într-o carte, dar momentan nu am timp, căci muncesc la patron. Și s-ar putea ca "amintirile" de acum să le contamineze sau chiar să le surclaseze, în umor, evident, pe cele din armată. Dacă spui că te-am făcut să râzi până la lacrimi, atunci înseamnă că am început săptămâna și luna cu dreptul!:)
OSU e ofiţer de serviciu pe unitate?
RăspundețiȘtergereDa!:)
ȘtergereOSU era componenta principala din ciorba,probabil? Cel din dreapta era Sterea cumva?
RăspundețiȘtergereDa, putem admite că osu' era componenta principală din ciorbă, tot așa cum și pe UFO l-aș fi putut numi Ciolan!:)
ȘtergereSterea este, dar n-are legătură cu ciorba. Vă cunoașteți, cred și vă macină dorul revederii:)
cred ca si pe ceilalti doi ii cunosc de undeva, dar nu-mi mai aduc aminte de unde. E posibil sa fi mancat vreo ciorba de oase impreuna sau macar un ciolan cu fasole
RăspundețiȘtergerePoți fi sigur. Și că îi cunoști, și că ați mâncat împreună asemenea bunătățuri:)
Ștergereas vrea sa rad doar ca mi se pare absurd comportamentul acelui doar pentru ca pe uniforma lui figura nu stiu ce grad...
RăspundețiȘtergereufff...ce om bland trebuie sa fii tu :)
Draga mea,
Ștergereтише воды, ниже травы, acesta trebuie să fie standardul unui om normal. Sa zicem, al unui bărbat. Mai liniştit ca apa şi mai mic ca iarba. Ifim
blanda iarba :)
Ștergere