duminică, 30 decembrie 2012

Colind


12 comentarii:

  1. Poate e greu de crezut, dar coriştii ăştia sunt chiar ţărani get-beget.

    Pe vremuri, când becul electric era încă un vis, ei se adunau la şcoala mică a satului lor la chemarea unui învăţător ca să repete până în miez de noapte. Îşi lepădau în grabă hainele cu care veneau de la câmp şi se găteau ceva mai curat ca să se întâlnească cu Domnul Învăţător.

    Şi nimeni nu-i plătea pentru treaba asta.
    Şi niciunul nu pleca acasă până ce cuvintele nu se auzeau clar, pănă ce ultima notă nu era lustrită.
    Şi nici Domnul Învăţător nu-i lăsa, ajutat de cele mai multe ori de Doamna Lui care era o adevărată mucenică, sau de cantorul satului, care ţinea la biserică un cor ce cânta pe câte patru voci.

    Din când în când plecau spre Bucureşti ca să fure câte un premiu întâi. Mai mic nici nu gândeau că s-ar putea să fie.

    Apoi atuncea musai erau "daţi la radio", şi ziua aceea era însemnată în toate calendarele lor şi se adunau pe la câte o casă, la un ţăran mai avut ce avea un radio cu baterii anodice. O săptămână se îngrijea omul ăla să lustruiască aparatul şi bateriile lui.

    Se aşezau cu urechea aplecată spre aparatul ăla de parcă erau îngenuncheaţi la spovedanie.

    De unde izvora, o Doamne, atâta bucurie?


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare bucurie mi-a adus şi colindul, dar şi tu, prin acest comentariu făcut din inimă.
      Mă consider printre norocoşi. Am prins şi opaiţul, şi lampa cu gaz, şi difuzorul, apoi radioul şi televizorul (aveam 9 ani când se transmitea în direct primul pas al omului pe Lună!), apoi magnetofonul, casetofonul, videorecorderul şi aşa mai departe. Deci am fost şi martor la emanciparea omului de la ţară. Care întâi a fost momit, apoi minţit, dezmoştenit, batjocorit şi aşa mai departe. Acum, adevăraţii ţărani, oamenii pământului, cei plini de bunătate, voie-bună şi înţelepciune sunt pe cale de dispariţie. Probabil că nepoţii sau strănepoţii noştri nu-i vor mai prinde şi atunci vor trebui să-i renască sau să-i reinventeze. Deşi e mai simplu să-i păstrăm şi să-i respectăm pe cei pe care încă îi avem. De fapt, am vrut să-ţi spun că intotdeauna când am fost printre ţărani, m-am simţit minunat şi m-am întrebat şi eu, o Doamne, de unde izvora atâta bucurie?!
      Un an cu sănătate, bucurii şi împliniri!
      La mulţi ani!

      Ștergere
    2. @ifim

      Totdeauna a fost greu, dar ce rost ar avea să mă plâng de vremurile trecute, devreme ce noi avem a ne lupta czu vremurile astea noi.

      Parodiindu-l pe Voltaire, aş îndrăzni să spun că "dacă lumea aia de care avem atâta nevoie nu va exista o vreme, va trebui să o reinventăm."

      Nu avem dreptul să trăim în nişte borcane de sticlă ca nişte cobai pe care unii sau alţii îşi testează ideile lor creţe.

      Până la urmă, oricum suntem muritori.

      Ștergere
  2. Superb de... autentic ! Parcă au coborît de pe Columna lui Traian ca să ne aducă un strop de bucurie adevărată.
    ElZap ştie ce spune...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ElZap ştie ce spune şi spune bine...
      Îţi doresc un an cu sănătate, bucurii şi împliniri!
      La mulţi ani!

      Ștergere
    2. @Matilda

      Pe oamenii aceştia din videoclip nu-i cunosc şi nici satul lor nu-l cunosc, deşi mi-ar plăcea să mă plimb pe uliţele lui ca şi cum aş merge la o Meccă a noastră. Să mă plimb într-o noapte cu lună ca printr-un templu înţesat de zei.

      Am avut prilejul să-l cunosc pe un fost fiu al acestui sat şi mi se părea că povestea lui semăna nespus cu o poveste adevărată pe care însă am trăit-o.

      Poţi să-ţi imaginezi o familie tânără de învăţători, înghesuită într-o cămăruţă cu doi copii, cu Doamna Învăţătoare ştergând în fiecare seară sticlele a două-trei lămpi de petrol, ca să se poată vedea bine notele Domnului Dirijor?

      Unul din ei a fost (căci nu mai este) un cunoscut rapsod.

      Cu arcuşul şi vioara lui (căci avea doar ureche muzicală) a lăsat urme adânci în cultura populară. Adevărate brazde.

      Problema e cu şcoala aia cu lămpi de petrol.
      Era prea mică pentru copiii satului. Se învăţa carte cu greu, dar tot au ieşit de acolo oameni mari. Mulţi dintrei ei domni profesori. Universitari.

      Până la urmă s-a miluit conducerea de atunci a ţării şi în ciuda multelor furtişaguri mărunte s-a înălţat o şcoală nouă. Ei, acum se putea învăţa într-un singur schimb, şi au fost date şi camerele luate de la preotul satului.

      Vremuri grele pe-atunci, nu ca acum. Se făceau opt clase ca să poată merege copiii ăia la oraş, să facă liceul şi care puteau chiar facultăţi.

      Numai că "timpul suflă limpede ca vântu/Și Moartea le-a grăbit metamorfoza:/Pe toți făcându-i una cu pământul,", aşa că din cele două şcoli copiii s-au retras. Întâi făceau doar patru clase, cu o singură învăţîtoare, iar mai apoi...

      Mai apoi, cineva de sus a spus tare că nu mai trebuie să se facă şcoală acolo, că trebuie să se facă în altă parte.

      Poate că domnul ăla se gândea că dacă copiii lui pot fi daţi la şcoală în străintate, în timp ce el îşi scoare un apendice la Viena, se poate şi aşa.

      Nu se face!

      Ștergere
  3. La multi ani! Sa ai un 2013 fantastic!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
      De-o fi să mă întâlnesc cu extratereştrii, măcar să le zic sau să le arăt ceva, că de dat, n-am ce:)
      Dar cred că acest colind i-ar mulţumi!
      La mulţi ani!

      Ștergere
  4. un An Nou plin de noroc iti doresc Ifim,bucuriile sa-ti fie mereu aproape si aproape sa-ti fie si cei dragi ai tai!
    la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, urarea ta să ţi se întoarcă şi împlinească, înzecit! La mulţi ani!

      Ștergere
  5. Sufletul meu va fi totdeauna legat de sat!
    De satul meu drag, cu ierni bogate și copii zgomotoși, cu miros de busuioc, cu Iordanul și căldărușa preotului!
    „domnilor de astăzi..„ mă cutremur.Îmi păstrez optimismul meu moderat.

    La mulți ani pentru tine și familie, pentru noi, toți!
    Lerui ler!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru că mi-ai adus în casă mirosul de busuioc al copilăriei, pentru gândurile frumoase şi pentru urări.
      Gina, ţie, familiei şi tuturor celor dragi, La mulţi ani, cu sănătate, frumuseţe şi iubire, Doamne, ajută!

      Ștergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".