Cernat

M-a pus dracu', căci el e cel care se ocupă cu lucrurile necurate, să vin la muncă.
Într-o sâmbătă. 

Nu era nimic de muncit, fiind şi zi liberă. Dar cum am trecut de poarta unităţii, am simţit că e ceva în neregulă.
Băieţii de la poartă, care de obicei mă salutau prietenoşi, acum îngânau ceva, de teamă să nu se desconspire.
- Bună dimineaţa! îi salut eu. Să nu-mi spuneţi că iar mi-a interzis accesul în unitate, col. Romică Cernat, cel mai exigent șef de stat major dintre ofiţerii armatei noastre, care ar fi pierdut orice luptă, pentru că ar fi fost  primul împuşcat!
- Ştiţi, e comisie mare, de undeva de la minister, se cercetează anumite aspecte...
- Şi pe mine nu mă informaţi?!
- Vă rugăm să ne iertaţi, dar am primit ordin să nu-l anunţăm nici pe comandant...
- Şi cine e comandantul vostru?
- Dumneavoastră, să trăiţi!
- Bine! Şi acum, ce facem? Mă lăsaţi să intru în unitate?
- Domnule comandat, domnul colonel Cernat ne-a ordonat să nu intraţi!
- Şi voi de cine ascultaţi?
- În niciun caz, de boul ăla. 
Dar vedeţi că, preşedintele comisiei de la eşalonul superior, pe care-l cheamă tot Cernat, dar Petrică, nu Romică, a dat cu capul în ţeava aia pe care ne-aţi ordonat s-o tăiem, da' n-am avut timp...