joi, 21 noiembrie 2013

...și cine citește până aici...

Faptul că am avut un scris și o caligrafie deosebite, adică, aproape că desenam cuvintele, nu a constituit un avantaj pentru mine. Dimpotrivă, am avut parte numai de necazuri și activități colaterale, ca să le numesc așa. Neplăcute, dar mai ales, enervante. Mă refer la faptul că am transcris pe hârtie fel de fel de prostii spuse de alții, am scris la gazeta de perete, am completat Registrul Istoric, invitații și așa mai departe. 
Odată, scriind/desenând un citat al tovarășului, dintr-o plenară, cu vopsea albă pe un fundal roșu, pe o tablă cu suprafața de cam un metru pătrat, am strecurat în mijlocul textului, cu majuscule mari, cam de zece centimetri, "ȘI CINE CITEȘTE PÂNĂ AICI, ARE O BERE DE LA MINE!"
Nici până în ziua de azi, nimeni nu a revendicat premiul oferit! :)

4 comentarii:

  1. Pai cine avea chef sa se lege la cap pe vremea aia? Dar se stia a cui opera era fraza "ȘI CINE CITEȘTE PÂNĂ AICI, ARE O BERE DE LA MINE!" ? :)
    Oricum, amuzanta poveste.
    O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine că n-a citit nici secretarul de partid! :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi nici responsabilul cu propaganda! :)))

      Ștergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".