Dimineaţă de decembre

           Ziua de 20 decembrie 1989 începuse frumos. Un soare roşu, strălucitor, rotund, uriaş se ridica dinspre fabrica de ciment.

Deşi trecuse bine de ora şapte, câţiva soldaţi, cei care fuseseră schimbaţi la şase, dormeau duşi.

Mă uitam prin geam la spectacolul dimineţii de decembrie şi încercam să fac ordine printre gânduri. Intram în cea de-a patra zi de alarmă, noaptea fuse scurtă, căci a trebuit să dovedim o marmită de vin şi un sfert de porc, aduse de comandant. Şi nici nu m-am bărbierit de patru zile, căci nu am avut apă.

-         Ifime, du-te la băieţii din raion şi vezi ce se întâmplă pe-acolo, îmi strigă locotenent-colonelul Simion, comandantul batalionului, autorul fizic şi moral al mahmurelii mele, care venise în seara precedentă de la pomana porcului, probabil, cea mai grăbită.

-         Asta şi voiam să fac, dar mai sunt documentele ramase necompletate...

-         Lasă-le în grija mea, tu du-te acolo şi vezi ce fac băieţii!

-         Gata, am plecat!

Chiar dacă nu ieşeam din perimetrul cazărmii, era aproape un kilometru până la poziţia primului tanc din coloana de zece. Încă nu primisem ordin să intrăm în dispozitivul de luptă. Pe drum m-au întâmpinat doar câţiva căţeluşi, iar când am aruncat o privire înapoi, urmele bocancilor mei străluceau în bruma dimineţii însorite.

-         Tovarăşe locotenent-major, compania 1 tancuri este... mă întâmpină comandantul companiei, locotenentul Chilău.

-         Bună dimineaţa Gabi! Ia zi, le-aţi renumărat?

-         De două ori, tovarăşe locotenent-major!

-         Şi?!

-         Acelaşi rezultat! Două cartuşe lipsă!

-         Aţi căutat peste tot, prin jur, prin tanc, chiar şi pe sub placa rotativă?

-         Peste tot! Stănică (plutonierul Stan Ştefan) zice că lipseau din cutie.

-         Crezi că e posibil ca cineva să le fi sustras? Avem atâţia soldaţi unguri...

-         Exclus, tovarăşe locotenent-major! N-ar fi luat doar două cartuşe! Şi apoi, ce naiba să facă cu ele? Să şi le bage în c...?

-         Sunt de aceeaşi părere! Aşa e... deci, din treizeci şi cinci de mii de cartuşe, lipsesc două...

-         Exact!

-         Cine mai ştie de treaba asta?

-         Doar Stănică, eu şi cu dumneavoastră!

-         Te rog, ai grijă să nu mai afle şi alţii, că nu-mi arde să ne înregistrăm cu vreun eveniment deosebit acum, la sfârşit de an!

-         Şi cum o scăldăm?!

-         Vedem noi! Parcă săptămâna viitoare avem trageri şi e foarte simplu să reglăm numărătoarea. Sper că alarma asta n-o să ţină la nesfârşit!

-         Corect! Cu proiectilele ce facem? Le mai introducem în tanc sau nu?

-         Ai făcut ce ţi-am cerut? I-ai antrenat pe băieţi pentru introducerea şi scoaterea muniţiei în/din tanc?

-         Da! Iată, proiectilele din lăzile de deasupra sunt lustruite!

-         Găbiţă, nu am reuşit să obţin anularea ordinului cu introducerea muniţiei în tanc, mă refer la cea de tun, la aceste proiectile, lua-le-ar naiba! Vom trece la introducerea lor în tanc! Să vezi ce-o să ne aştepte la reconservarea acestora, la cât de fiţos e şeful depozitului de muniţie!

În timpul ăsta, dinspre apus, adică dinspre poarta de intrare în unitate, un grup de ofiţeri se îndrepta spre noi. Totul sugera că este comisia eşalonului superior, cea pe linie de partid.

-         Gabi, rămâi doar tu, ceilalţi, gata, dispăreţi în tancuri! La posturi!

Când grupul de ofiţeri se apropie îndeajuns, bătui trei paşi de defilare, mă oprii şi raportai:

-         Tovarăşe colonel, compania 1 tancuri execută tema opt din instrucţia tragerilor cu armamentul de pe tanc, şedinţa doi, introducerea şi scoaterea muniţiei din tanc! Sunt şeful de stat major al batalionului, locotenent-major Trofimov!

-         Să trăieşti tinere! Văd că-ţi merge gura! Dar dacă te întreb dacă ai conspectat hotărârile reieşite din Congresul al XIV-lea al partidului, cred că o să dai în bâlbâială!

-         Aveţi dreptate, tovarăşe colonel!

-         Ce faceţi aici?

-         Ne instruim, tovarăşe colonel.

-         Aici e raionul de alarmă în cazarmă al batalionului de tancuri? adresă întrebarea unui maior din grup.

-         Da tovarăşe colonel, aici este!

-         Bine! Deci, ce faceţi voi aici?!

-         Suntem pe timpul alarmei de luptă parţială şi ne instruim!

-         Cu ce tehnică aţi ieşit la alarmă?

-         10 tancuri, fiecare cu 42 de lovituri de 100mm, 750 lovituri de 12,7 şi 3500 de cartuşe 7,62, lung, pentru mitralieră!

-         Tu... şi se adresă grupului: ăsta era bun la noi, la partid!

-         Ştim, tovarăşe colonel, da’nu vrea! Subordonaţii îl tot aleg secretar BOB, dar el mai face câte o boacănă!

-         Bine! Ce e cu lăzile astea?

-         Sunt lăzile cu loviturile pentru tun!

-         Câte sunt?

-         21 de lăzi de tanc, a câte două lovituri!

-         Ia deschide, să le văd!

-         Tovarăşe locotenent! âi făcu eu semn lui Gabi, care imediat a dat la o parte capacele de la primele două lăzi.

-         Băi, voi aţi mai văzut aşa ceva? spuse colonelul mirat de ceea ce vedea în cele două lăzi deschise.

-         Tovarăşe colonel, dacă-mi permiteţi, intr-adevăr, arată ciudat, sunt proiectile cumulative!

-         Seamănă cu un proiectil cu o sulă la capăt, mai bine zis, în vârf!

-         Aveţi dreptate, tovarăşe colonel!

-         Da’de ce are gaură în vârful sulii?

-         Acolo se montează focosul!

-         Da? Şi ăsta cum arată?

-         Imediat vi-l prezint!

Locotenentul Chilău deschise o cutie cu focoase, scoase unul şi mi-l întinse.

Sincer, nu ştiu dacă am făcut-o intenţionat, sau pur şi simplu, s-a întâmplat, dar... am scăpat focosul din mână.

Nu s-a întâmplat mare lucru, pentru că nu se întâmplă nimic atunci când cade un focos de proiectil. Doar că grupul de ofiţeri superiori dispăruse după tanc, iar colonelul se făcuse alb ca varul, aproape transparent.

Rămăsesem doar eu şi cu Găbiţă al meu.

-         Tovarăşe locotenent-major, zice Gabi după plecarea comisiei, da’dacă vă întreba despre cotizaţia de partid, care deja ar fi trebuit strânsă...

-         Nu ştiu Găbiţă, dracu’s-o ia!