Delta lui Ifim

Era într-o marţi sau joi. La sfârşit de iunie sau început de iulie. Am stat până târziu cu prietenii, am cântat, am băut, nu ştiu ce dracu’am mai făcut, dar am pierdut cuterul. Ăsta pleca la trei dimineaţa. Bine, era doar patru şi ceva, dar pentru un pescar, deja era târziu. Trăgeam la rame vârtos, doar-doar voi recupera timpul pierdut. Zorii mijeau iar ţânţarii abia dacă se puteau ţine după mine. Cam pe la intrarea în Şontea, uşor, sunt ajuns de un remorcher. Trăgea două bacuri dormitoare. Motorul bâzâia, convoiul mergea lent, abia dacă făcea mici valuri. Uite cum vine norocul, am gândit. În cerdac aveam o funie. M-am lăsat uşor depăşit, m-am apropiat de bac şi am sărit, desculţ cum eram, pe acesta. Toţi dormeau, nimeni nu avea nicio treabă, doar eu şi cu un capăt de funie, ca să mă agăţ. Numai că, funia s-a deşirat... şi nu era legată de barcă. Şi aşa, a trebuit ca să fac o baie, dis-de-dimineaţă, în delta lui Ifim.