Chifteluțe din pește, ca la mama, odinioară

Nu-i mare filozofie.

 Important este să avem ingredientele necesare. Nu prea sofisticate, ci ca cele din imagine: File de pește (preferabil, știucă, precum în imagine, stiuca, caracalina, frumoasă ca și gherghina, pe care o și onorez, cu această postare, dar merge și crap, și somn, și fitofag), doi cartofi, o ceapă, un ardei, o căpățână de usturoi, o ciușculiță (opțional), un ou, o linguriță de pastă de tomate, sare, piper, câteva fire de pătrunjel (merge și coriandru, dar de unde să-l iei?)...

 Toate acele ingrediente se pregătesc pentru a fi trecute prin mașina de tocat. (Mai puțin pătrunjelul, oul și pasta de tomate, care se pun peste tocătură). Așa arată compoziția înainte de a trece prin mașina de tocat,

 în timp ce ce trece ...

 și după ce a trecut.

 Acum începe frământarea și desăvârșirea chifteluțelor.

 După cum se vede, eu le-am făcut babane, ca să scap repede.

 Pentru că am avut și câteva bucăți de pește care nu merge la chifteluțe, dar e foarte bun pentru prăjit, l-am asimilat, în treabă.

 De obicei, din momentul în care a început prăjeala, primele două, trei rânduri (sau șarje), sunt consumate instantaneu, de către cei care se învârt pe lângă bucătar. În cazul de față a fost simplu, eu fiind și bucătar, și pozar, și singur.

 Am completat chifteluțele cu pește prăjit, că doar nu era să-l las crud. :)

Nu m-oi pricepe eu la aranjamente, dar vă asigur că știu ce-i bun!
Poftă bună!