duminică, 23 octombrie 2011

Vă mulţumesc, Majestate!


Am fost leat cu Majestatea-Voastră, lucru de care am fost şi sunt mândru!
Aproape toată viaţa am petrecut-o într-un sat din inima Deltei Dunării, Mila 23. 
Când m-am născut, satul se numea Principele Mircea!
Cred că şi acum, acolo, viaţa e frumoasă,
dar viaţă ca cea din Principele Mircea,
bazată pe dragoste, preţuire, respect pentru muncă şi părinţi...
va trece un timp s-o văd de aici, de unde sunt.
Să mă explic, pentru ce vă mulţumesc, Majestatea-Voastră!
- Va mulţumesc pentru că în iunie 1941 aţi insistat ca " minoritarii" (cum suntem noi, lipovenii) să nu facă parte din unităţile care urmau să treacă Prutul;
- Vă mulţumesc că pe timpul anilor de război, aţi fost alături de noi, minoritarii, în sensul că nu aţi acceptat să fim trimişi în lagărele de război;
- Vă mulţumesc pentru că, atunci, aţi avut puterea să-l înfruntaţi pe Antonescu. Personal, cred că Antonescu vroia doar să ajungă mareşal recunoscut al României! (Rege, n-avea cum!)
- Vă mulţumesc  pentru că şi atunci când, în surghiun fiind, nu mai eraţi recunoscut ca rege, aţi fost demn, aţi dus o viaţă onestă şi,  nicioclipă, nu V-aţi lepădat de România!

NIHIL SINE DEO!


Mi-am trecut buletinul de naştere, pentru oarece credibilitate.
Pentru cei care sunt în viaţă, Majestatea Voastră, Regele Mihăiţă
(daţi-mi voie să vă spun ca întâia oară), 
să ne trăiţi, întru MULŢI ANI!

VIVAT ROMANIA!

6 comentarii:

  1. Găsesc la tine aceleași bune și frumoase gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună seara, Gina! Mi-a fost dor de un gând bun din partea cuiva drag. Îţi mulţumesc pentru apreciere. Iartă-mă pentru pauzele lungi... poate prea lungi.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. ai revenit :)
    ma bucur mult....nu te intreb unde ai disparut si de ce :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @pandhora:
    Îţi mulţumesc c-ai trecut şi n-ai întrebat!
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu uita domnule colonel, ca in fiecare an ai sarbatorit ziua regelui cu mare fast si tam tam (retragere cu torte, depuneri de coroane, defilari, spectacole, etc.). Chiar daca conducatorii acelor vremuri spuneau ceva, muritorii de rand gandeau altfel, sau ceva mai aproape de adevar. 25 octombrie 1944 a fost eliberarea ultimei palme de pamant din teritoriul national, fapta savarsita in cinstea zilei regelui si transformata ulterior in ziua fortelor armate.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ciobanasul:
    Îţi mulţumesc pentru vizită şi comentariu!
    Nu am uitat... Dar de data asta, ceva, parcă totuşi, s-a schimbat.

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".