Vine ea, primăvara, vine...

Minunat vine ea,
primăvara.
Anotimp capricios,
cu ploi, flori,
rândunele şi
cel mai lung post.
Totuşi,
e cel mai frumos anotimp
ce vine ca o mireasă.

Atunci, tăcut şi uimit,
între noapte şi zi,
de echinox,
îi deschizi uşa
şi o rogi să-ţi intre în casă.
Ea vine, nici nu ştii când,
uneori, vine tiptil,
poate fi marte, sau chiar april...

În marte când vine,
atunci chiar o vezi,
căci e ca Buna Vestire,
printre mlădiţe verzi.
Se poate întâmpla şi-n mai, chiar,
Să dea primăvara peste tine, iar.
Ea vine plutind,
uşor, ca o petală 
luată de vânt.
Alteori, doar ca să-ţi facă în ciudă
ea vine în zbor, ca o paparudă.
Cel mai frumos însă,
vine primăvara mea.
La fel de frumos vine,
pe cât de frumoasă e ea.
Iar ca să nu mă distragă
se ridică pe vârfuri de picioare
cât e ea de dragă.

Şi păşeşte usor
în vârful picioarelor
peste viaţa mea,
chiar ştiind cât mă doare
plutirea ei peste mine.
Aşa vine ea,
primăvara,
ca tine. 

                               Pentru Dana, soţia şi primăvară mea.
                           
                                Ifim, 19 martie 2013   foto: ifim