Ceaţa

La 3 dimineaţa, nu e nimeni pe drum.
Aşa îmi făcusem eu socoteala.
Mi-am făcut bagajele, le-am verificat şi am plecat.
Văzui că e ceaţă.
Poate o fi doar aici,
la Târgovişte, îmi trecu prin gând.
Plecai.
Mă orientam după dunga din mijlocul drumului.
Mai mult, nu se vedea.
Deşi trebuia să fie dimineaţă,
era întuneric,
era ceaţă.
Trecusem de pod,
pentru că plătii...
Hop!
Pe dreapta,
ceva, de fapt,
pe cineva,
zării...
Merg la Saraiu!
îmi spuse.
Bun venit!
E în drum!
Şi trecură,
celelalte clipe
ca un fum.
El,
în dreapta mea,
stătea şi,
absent,
privea la ceva
ce nu se vedea.
Eu,
cu ochii la drum,
depăşisem, Saraiu,
oricum...
Aici cobor!
Îmi spuse,
şi se du-se!