Am văzut zilele astea mulţi oameni de bine, miniştri, politicieni, primari, jandarmi şi aşa mai departe care se înghesuiau să urce în câte o barcă pentru ca să-i vadă toată lumea ce bine e să te plimbi cu barca pe o uliţă inundată.
Asta mi-a adus aminte de copilărie. La mine în sat, se întâmpla foarte des ca uliţele să fie inundate. Şi atunci, ca să ajungem la şcoală, trebuia să mergem cu barca, chiar şi pe uliţă, pâna la uşa de intrare în şcoală. Copii fiind, ne amuzam grozav pe chestia asta, mai ales că eram luaţi unul câte unul, ba de pe gard, ba de pe câte o prispă mai înaltă, ba din copac sau direct de pe acoperiş.
Oricum noi, trebuia să facem asta ca să ajungem la şcoală, să învăţăm.
Oare oamenii de bine de care am amintit la început, de aia erau aşa bucuroşi, că mergeau la şcoală, să înveţe?
Asta mi-a adus aminte de copilărie. La mine în sat, se întâmpla foarte des ca uliţele să fie inundate. Şi atunci, ca să ajungem la şcoală, trebuia să mergem cu barca, chiar şi pe uliţă, pâna la uşa de intrare în şcoală. Copii fiind, ne amuzam grozav pe chestia asta, mai ales că eram luaţi unul câte unul, ba de pe gard, ba de pe câte o prispă mai înaltă, ba din copac sau direct de pe acoperiş.
Oricum noi, trebuia să facem asta ca să ajungem la şcoală, să învăţăm.
Oare oamenii de bine de care am amintit la început, de aia erau aşa bucuroşi, că mergeau la şcoală, să înveţe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".