De la Stalingrad, la porţile Vienei:
Eroi tanchişti dâmboviţeni
„... Cinstirea eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, nu este numai o datorie faţă de cei plecaţi dintre noi, un cult al morţilor, tot aşa de vechi ca şi omenirea, este şi o întărire a temeliei pe care stă un popor.”
Petre P. Panaitescu
Este un lucru minunat ca un popor să-şi cinstească eroii – simpli şi viteji ostaşi, care au luptat pentru apărarea gliei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru credinţa înaintaşilor şi pentru demnitatea numelui de român.
Chiar dacă ne ducem viaţa „între lipsă şi prisos”- vorba poetului Lucian Blaga, avem o datorie de onoare să-i pomenim şi să-i cinstim aşa cum se cuvine, pentru a fi vrednici să fim numiţi urmaşi ai lor.
În acest demers al meu, vreau să vă aduc aminte de eroii tanchişti dâmboviţeni.
Încerc să nu las ca peste memoria lor să se aşeze colbul uitării. Ei au fost ostaşi ai ţării, s-au distins prin vitejie şi curaj excepţional în ultimul război mondial, mulţi dintre ei dându-şi sacrificiul suprem, devenind eroi ai neamului şi martiri ai credinţei, prin jertfa cărora noi existăm. Au slujit patria în cele două unităţi de tancuri participante la război, Regimentul 1 Care de Luptă – în campania din est şi Regimentul 2 Care de Luptă - în cea din vest.
Fapt cu totul excepţional, cele două unităţi glorioase au fost compuse în proporţie de până la 70% din ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi, fii ai plaiurilor dâmboviţene.
Iată cine sunt aceşti eroi tanchişti dâmboviţeni:
- Maiorul Gheorghe Spirescu, născut în anul 1901, în comuna Gura-Şuţii. A căzut vitejeşte, în fruntea batalionului 1 care de luptă, la 18 august 1941, în atacul dat la Karpova, lângă Odessa.
- Sergent Ion Radu, din comuna Lăculeţe. A murit pe 20 noiembrie 1942, la Cotul Donului, în carul lovit şi incendiat de un proiectil perforant.
- Sergent Ilie I. Tutulescu, din Ungureni, sergent Nicolae Sandu din Mogoşani şi soldat Nicolae Grigorescu din comuna Priboiu, căzuţi pe 20 noiembrie 1942.
- Sergent major Stratulat Călin din Târgovişte, născut la 6 februarie 1916 - căzut la Odessa.
- Căpitan Nicolae Apostol, născut la Răzvad, pe 27 iunie 1909 şi căpitan Victor Stroescu din Pucioasa, au fost răniţi mortal pe 22 noiembrie 1942.
- Căpitanul Victor Grabinschi, din Târgovişte, născut la 10 octombrie 1909 - omorât la Stalingrad.
- Plutonierul Alexandru Bortescu, din Comişani.
- Plutonierul Constantin Dorobanţu, din Viforâta - pe 21 noiembrie 1942 a căzut rănit la ambele picioare de un proiectil de brand inamic.
- Căpitanul Gheorghe Chelaru, născut la 30 decembrie 1899 la Moţăieni - a luptat la Stalingrad.
- Caporalul Vasile Tănase din Bilciureşti, fruntaşul Nicolae Ungureanu din Târgovişte, sergentul Mihai Baltac din comuna Izvoarele, şi plutonierul Nicolae Bărăgău, căzuţi în 26 noiembrie 1942, în luptele duse în zona Cernişevskaia.
- Caporalul Constantin Popescu din Târgovişte - ucis cu foc de pistol mitralieră la Cernişevskaia.
- Căpitan Bunea Dumitru din Aninoasa, născut la 26 februarie 1909, sublocotenent (r) Săvoiu Gheorghe Ioan din Gura Ocniţei, născut la 21 octombrie 1913, sublocotenent (r) Dinică I. Dumitru din Ciupele, născut la 24 septembrie 1914, sublocotenent Marinescu Aurel din Potlogi, născut la 15 februarie 1915, sublocotenent (r) Ilie Nicolae din Ludeşti, născut la 10 decembrie 1910, sublocotenent (r) Dumitru I. Constantin din Măneşti, născut la 3 noiembrie 1903, sublocotenent (r) Teodorescu Gheorghe Mihail din Măneşti, sublocotenent (r) Costache Ioan din Târgovişte, născut la 22 iulie 1917, sublocotenent (r) Angelescu Constantin din Târgovişte, născut la 28 aprilie 1917, sublocotenent Petrescu Ghe. Virgil din Târgovişte, născut la 11 noiembrie 1920, caporal Ioan I. Ioan din Colanu, născut la 10 ianuarie 1919, sergent Ionescu Emanoil din Vulcana Băi, născut la 1 iunie 1921, caporal Dumitru A. Dumitru din Măneşti, născut la 1 octombrie 1916, caporal Bincă Sava din Viforâta, născut la 4 noiembrie 1919, fruntaş Popescu Constantin din Cândeşti, născut la 25 martie 1919, fruntaş David Mihai din Moţăieni, născut la 7 martie 1919... au luptat la Stalingrad.
- Locotenent Olteiu Alexandru din Târgovişte, născut la 7 martie 1915, căzut în 1944.
- Sublocotenent Gheorghe Mocănescu, din Târgovişte născut la 22 iunie 1917.
- Fruntaş Axente Grigore din Găeşti, născut la 5 mai 1922.
- Maior Răuţă Gheorghe din Comişani, născut la 12 mai 1908. Căzut în 1945.
- Căpitan Dinoiu Ştefan din Zăvideni, născut la 15 decembrie 1912.
- Căpitan Ogescu Virgil din Târgovişte, născut la 23 mai 1912.
- Locotenent Negoescu Virgil din Fieni, născut la 1 decembrie 1917.
- Caporal Preda Petre din Valea Lungă, născut la 3 martie 1920.
- Sublocotenent Petrescu Virgil din Târgovişte.
- Sublocotenent Vasile R. Ionescu din Târgovişte.
- Colonel Stan Zătreanu din Ghimeşti-Titu, născut la 10 mai 1895 - A fost comandantul Regimentului 2 Care de Luptă pe timpul luptelor din Cehoslovacia şi Austria.
Desigur, lista de mai sus nu este completă.
Şi nici faptele care-i ridică la rangul de erou nu le-am consemnat în totalitate.
Am vrut doar să-mi exprim sentimentul de recunoştinţă şi să mă înclin în faţa memoriei celor care prin sacrificiul lor, ne-au dat o ţară şi un nume.
Să nu vorbim în şoaptă despre eroii noştri, să le rostim cu tărie numele şi faptele, pentru că nimic nu este mai dureros decât uitarea aşternută peste cei din care se vor naşte sfinţii şi care veghează la păstrarea tradiţiilor noastre strămoşeşti.
Mai 2011 Col.(r) Ifim TROFIMOV
Ultimul comandant al Batalionului 1 Tancuri „Vlad Ţepeş"
m-ati impresionat si emotionat in acelsi timp dle colonel...
RăspundețiȘtergereaveti atat de multa dreptate...
privind doar la realitatea cotidiana mai mult cenusie decat roz...uitam...uitam ca lor trebuie sa le multumim ca avem ce privi si mai ales, cei care fac legile in tara asta ar trebui sa-si aminteasca ca sunt acolo unde sunt pentru ca ceilalti...au ales sa se sacrifice convinsi ca in viitor celor ramasi le va fi mai bine...
@pandhora:
RăspundețiȘtergereÎţi mulţumesc pentru frumosul tău comentariu.
Mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă-mi spuneai doar pe numele meu cel mic: ifim.
Se apropie o mare sărbătoare creştină, Înălţarea Domnului, care coincide, în mod fericit, cu Ziua Eroilor! Cred că trebuie, măcar pentru o clipă, să ne gândim la ei şi să-i cinstim!
pentru mine ramai oricum ifim :)
RăspundețiȘtergeredar cel care a semnat postarea a fost dl colonel si de aceea lui m-am adresat :)
esti o persoana deosebita ifim...apreciez delicatetea si sensibilitatea si umorul si seriozitatea care se desprind din blogul tau :)
@pandhora:
RăspundețiȘtergereAi uitat să aminteşti şi despre sinceritate...:)
Uneori, cuvintele au un efect de nedescris. Nu ştiu cum aş putea să-ţi explic cum m-ai făcut să mă simt.
Sunt aşa pentru că iubesc tot ce mă înconjoară, necondiţionat. Şi desigur, fac tot ce pot ca să fiu iubit. Îţi mulţumesc!
Bună seara, Ifim!!
RăspundețiȘtergereSă ne cinstim eroii ar trebui să fie grija cea dintâi a noastră, ca nație!
Doar că , asta se uită, nu avem cultul adevăratelor valori..
Gestul tău capătă valoare simbolică, înălțătoare, pentru că ofițer fiind, nu-ți uiți camarazii!
Felicitări pentru atitudinea firească de patriot!
Sigur că nu și-au dat viața pentru cei ca Băsescu, Berceanu, Boc. Nu pot înțelege cum s-a ajuns în această situație, ca 90% din populație să sufere? De ce? Românul este poate prea îngăduitor...
RăspundețiȘtergere@INCERTITUDINI:
RăspundețiȘtergereSărut mâna, Gina!
Fac parte din Asociaţia Naţională "Cultul Eroilor" şi cred că nu greşesc dacă-ţi spun că Filiala "Mihai Viteazu" Dâmboviţa probabil că este cea mai activă din ţară. Îţi mulţumesc pentru gândurile şi cuvintele frumoase!
@Lorian:
RăspundețiȘtergereAi dreptate atunci când spui că 90% din populaţie suferă. Ştii foarte bine că eu şi familia mea, chiar dacă în aparenţă "trăim bine", facem parte din procentul populaţiei care suferă. Acum, în anul 2011, de ce românul este condamnat la suferinţă, la deznădejde şi dezbinare, asta nu ştiu să ţi-o explic. Poate că singur ai găsit răspunsul: românul este prea îngăduitor... şi învăţat să rabde! Iar ca să revin la subiect, cu siguranţă, eroii nu s-au jertfit pentru unii ca cei pe care i-ai nominalizat.
Păcat doar că s-a vărsat atâta sânge degeaba. Vreau să spun că pentru alţii. Mereu pentru alţii.
RăspundețiȘtergereTest
RăspundețiȘtergere@ElZap:
RăspundețiȘtergereIartă-mă că-ţi răspund cu aşa mare
întarziere... Am fost plecat pentru un timp într-un loc unde nu prea era internet. Nici curent electric. Dar nu m-am plictisit prea tare, ţanţarii avand o mare contribuţie la asta!:)
Îţi dau dreptate: Păcat pentru sangele vărsat degeaba!
@Renata:
RăspundețiȘtergereTest? Nu am înţeles...
,,ONOARE si PATRIE,, - doua cuvinte=doua simboluri care coplesesc prin profundul lor sentiment patriotic !
RăspundețiȘtergereMultumesc, Ifim Trofimov, pentru contributia la pastrarea vie in sufletele si memoria noastra a celor care prin jertfa lor suprema s-au ,, inrolat,, in armada ,, EROII NEAMULUI ,,Printre ei tanchistii damboviteni au executat misiuni demne de a fi inscrise in istoria patriei.Eroii nominalizati mi-au creat un puternic sentiment emotional, cu atat mai mult cu cat printre ei se afla si tatal meu , Nicolae Apostol.
Multumesc, Ifim Trofimov ca esti unul care incerci sa porti stindardul neuitarii acestor fauritori de vitejii pentru apararea patriei.
Cpt.(r) Florin Apostol
Acest comentariu l-am primit prin mail.
Vă mulţumesc, domnule Apostol!
Am onoarea să vă salut, domnule căpitan!
Poate că am fost eu puţin cam abrupt. Poate că totuşi nimic nu-i degeaba. Poate că prin noi se decantează în generaţiile care vin toate aspiraţiile noastre. Poate. În linişte. Ca în Linişte.
RăspundețiȘtergere"Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.
...
O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?"
Poate că...
"Nu mor strămoșii niciodată,
Războiul lor în noi și-l poartă,
Căci li-e țărâna spulberată,
Dar nu li-e dușmănia moartă."
@EZap:
RăspundețiȘtergereNu poate, ci sigur, nimic nu-i degeaba. După cum bine ştii, totul se plăteşte.
Dar nimic nu se compară cu preţul vieţii, cel plătit de către eroii noştri.
Trăim într-o perioadă cand pană şi credinţa ne-o punem la îndoială. Şi nu este vreme de război, acesta fiind departe de noi, o spun eu, dintr-o egoistă fericire. Poate că încă nu am învăţat să trăim cu adevărat.
Îţi mulţumesc pentru cuvintele şi versurile frumoase de mai sus.
Dacă nu ţi-o fi cu supărare, te rog, dă-mi voie să-ţi spun, am onoarea să te salut!
Ma numar printre componentii Asociatiei Traditia Militara,care
RăspundețiȘtergereprin activitatile pe care le desfasoara, onoreaza si cinsteste pe toti aceia care au luptat pentru neam si tara.
Peste putin timp voi ajunge la Volgograd si voi aprinde o lumanare pentru odihna vesnica a tuturor acelora care au cazut in lupta.Dar ma voi gandi si la nea Ion,nea Gheorghe si la altii,care au reusit sa se intoarca acasa si care prin povestirile lor despre cumplita lume a razboiului,ne-au impresionat copilaria.
Intrucat peste putin timp se implinesc 70 de ani de la tragedia lor,este inca o data momentul sa ii onoram si sa ii cinstim pe eroii neamului nostru.
Cinste şi onoare Asociaţiei Tradiţia Militară!
ȘtergereRecunoştinţă EROILOR!
Cu siguranţă, lumânarea aprinsă de dumneavoastră, a luminat sufletele eroilor noştri aproape uitaţi!
Vă respect şi vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi, dumneavoastră şi Asociaţia Tradiţia Militară!