Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri și râuri, și o punte
În vârstă de un milion de ani...
Ți l-am adus în brațe pân la poartă
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el ... un chilipir...
Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...
Iubita mea ți-am cumpărat un munte
Să faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde
Că am uitat să-ți mai șoptesc ceva
Am dat pe acest munte VIAȚA MEA.
Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viața tot ce scump era
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte...
Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta.
MUNTELE - ADRIAN PĂUNESCU - MUNTELE
http://www.youtube.com/watch?v=-CUVXBWi0Oo
RăspundețiȘtergere:)
Constantin Dragomir - Iubita mea, ți-am cumpărat un munte... Îți mulțumesc pentru că mi-ai adus aminte:)
Ștergere"Şi floarea de cireş de care-am spus
RăspundețiȘtergerea-mbătrânit şi s-a zbârcit în fructe,
încet, de parc-ar duce un obuz,
un tren transportă flori pe apeducte."
"Tu crezi că despărțirea-i pentru ea,
Ștergeredar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
să nu te minți, că nu-i deloc așa,
te părăsesc spre-a mă găsi pe mine."
Sublissim ! :))
RăspundețiȘtergereDoar una din atâtea și atâtea poezii sublime scrise de poetul Adrian Păunescu.
ȘtergereUn munte cât o Țară și cu un preț cât o viață... La ce ne-ar trebui așa ceva? Asta, dacă suntem fiecare dintre noi „iubita” Poetului...
RăspundețiȘtergereHari, poetul vorbește de un munte de iubire. Așa ceva, cred eu, ne-ar trebui, e bun la casa omului...
Ștergere