vineri, 5 noiembrie 2010

De la cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

(poezie primită de la "ciobănaşul" / http://ciobanasul.wordpress.com / astăzi, 5 noiembrie 2010, ora 09.00)

4 comentarii:

  1. Din nefericire, de azi ne vorbește de dicolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bunul Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Amin!
    Cât despre noi, viaţa noastră nu se va schimba, va merge înainte. Doar că vom auzi mai puţine vorbe de ocară la adresa poetului...

    RăspundețiȘtergere
  3. "Repetabila povara" este poezia mea preferata, pe care o stiu in intregime si o iubesc enorm. Cred ca nimeni nu a ilustrat mai bine ca Paunescu soarta "parintilor de copii", iar modul cum o recita iti face pielea de gaina...

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Georgeta, aşa e. Deacum încolo, un timp, toată lumea o să vorbească despre Poetul Adrian Păunescu. Eu mă gândesc deja la altceva şi la altcineva!

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".