marți, 9 noiembrie 2010

Vagonul cu dale

            Dimineaţă, "la prima oră", sunt chemat în biroul comandantului.
- Căpitane, vezi că am fost anunţaţi că ne-a sosit în gară un vagon cu dale de beton. Treci pe la GAZ, alegi de acolo doi soldaţi, că din altă parte nu am de unde să-ţi dau, mergi cu ei în gară, la rampă şi descărcaţi vagonul. Când sunteţi gata, dai un telefon la unitate ca să trimitem o maşină pentru transportul acestora.
- Am înţeles!
Trec eu pe la GAZ, aleg doi soldaţi pe principiul voluntariatului (se oferiseră toţi!) şi merg cu ei la gară, cale de vreo 5-6 km. Cam într-o oră ajungem în gară, dar vagonul încă nu fusese tras la rampă. Aşteptăm noi câteva ore bune până când, într-un sfârşit, este tras vagonul la rampă. Ne-a luat ceva timp până să ne dumirim şi să observăm dalele. Când am văzut despre ce e vorba, dau fuga la cel mai apropiat telefon public, pentru a-l informa pe comandant.
- Ia spune căpitane, gata, l-aţi descărcat?
- Încă n-am început, domnule comandant...
- Cum aşa, ce-aţi făcut până acum? Unde aţi umblat?
- Domnule comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez...
- Nu permit nimic, m-ai dezamăgit! Ce-aţi făcut până acum? Trebuia să zburaţi cu dalele alea... Cred că ţi-ai ales nişte mormoloci de soldaţi...
- Domnule comandant, raportez că...
- Nu raporta nimic! De ce nu v-aţi apucat de treabă?
- Din cauza dalelor!
- De ce aşa? S-aud?!
- Nu sunt decât zece bucăţi. Iar fiecare bucată cântăreşte 2,7 tone...

8 comentarii:

  1. Povestiti cu haz..un adevarat deliciu beletristic,cu atat mai mult cu cat sunt inspirate cred din realitate :). Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Alma, bun venit şi mulţumesc pentru compliment! Sigur că sunt inspirate din realitate! Chiar din cea trăită!

    RăspundețiȘtergere
  3. ..ca la dentist!
    Faină de tot!!!
    p.s.
    ce mai face domnul comandant?

    RăspundețiȘtergere
  4. @INCERTITUDINI
    Mă bucur dacă v-a plăcut. Cât despre domnul comandant, ce să zic? Sper că e bine şi mai ales, sper să-şi aducă aminte.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ifime,
    n-am scăpat niciuna dintre amintirile tale, de când erai în armia română!
    La asta am râs pe săturate. Deşi am bănuit de la început când ai zis de "dale de beton", că ori era vreun pumn de pietricele, ori nişte stabilopozi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Erau chiar dale de beton, dar fiecare cântărea cât un stabilopod. Când s-a întâmplat, nu prea am râs, dar de atunci, am râs ori de câte ori mi-aduceam aminte. Mai am şi alte asemenea amintiri!

    RăspundețiȘtergere
  7. Să trăiţi, am înţeles!

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".