marți, 2 noiembrie 2010

Ancheta (continuare)

- Stai jos pe lada aia, ia d'aici o coală de hârtie... ceva de scris ai?
- Am, da' le-am lăsat în porthart, nu ştiam pentru ce sunt chemat...
- Ia d'aici un pix şi nu te mai preface că nu ştii. Ia zii, de nişte peşte n-ai auzit, nu cunoşti nimic? Peş-te, ai adus?
- Nu înţeleg, tovarăşe colonel.
- Nu are rost să joci teatru cu mine! În sesizare scrie clar că ai adus peşte, cui, cât, când... Nici acum nu-ţi aminteşti?
- Ba da, acum îmi amintesc, s-a întâmplat în urmă cu vreo două săptămâni...
- Aşa te vreau! Gata, apucă-te şi scrie! Trage lada aia mai aproape de masă să stai ca lumea şi scrie: De-cla-ra-ţi-e!
- Păi nu am ce să declar!
- Da, bine, zi-i "notă explicativă" şi scrie odată, că prea tragi de timp. Şi spunându-mi asta, a început să umble prin încăperea care adăpostea arhiva unităţii şi care se vede că a fost transformată în mare grabă într-o sală de anchetă.
Preţ de câteva clipe am stat şi m-am gândit, apoi am trecut la scrierea notei explicative. Iniţial, l-am văzut cum trăgea cu coada ochiului să vadă dacă mă conformez, dar când a văzut că am început să scriu folosind o caligrafie la care nu se aştepta, s-a dus la fereastră, a deschis-o şi aproape mulţumit, a aprins o ţigară. Am scris fără grabă, timp de 10-15 minute, vreme în care colonelul şi-a făcut de lucru prin cameră, învârtind nişte chei într-o legătură.
Când m-a văzut ridicându-mă, s-a apropiat şi aproape că mi-a smuls hârtia scrisă pe ambele feţe.
- Ia să vedem ce avem aici, începuse el s-o citească. Deci aşa, pe data de, ai fost în permisie, ai trecut pe la... care ţi-au dat, la drum, nişte peşte prăjit?!
- Ce-i asta locotenente? Îţi baţi joc de mine?
- Nu, tovarăşe colonel! Acestea sunt faptele. Am trecut pe la naşii mei care mi-au dat la drum un pacheţel cu vreo opt-zece bucăţi de peşte prăjit...
- Şi asta ai dus comandantului tău?
- Comandantului meu nu am dus nimic, dar s-a întâmplat să treacă pe terenul de instrucţie în ziua următoare, la ora de gustare şi l-am invitat de am servit gustarea împreună.
- Sigur este adevărat tot ceea ce spui? Vezi că dacă nu spui adevărul, rişti sancţiuni drastice!
- Acesta este adevărul.
- Sigur nu ai omis nimic?
- Ba da, peştele prăjit era caras...
- Da? Şi...
- ... şi era carbovat...
- Ce naiba mai e şi asta?
- Crestat, adică... aşa se taie carasul pentru prăjit...
 
Posted by Picasa

2 comentarii:

  1. Sigur, e ca-n bancurile cu radio Erevan. Ăla cu "...da,e adevărat, numai că nu era o limuzină, era o motocicletă, şi n-a furat-o, a dat peste el."
    Mi-a plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Renata, mă bucur că ţi-a plăcut! Şi-ţi mulţumesc pentru că mi-ai spus-o, ridicându-mi astfel moralul.

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".