vineri, 12 noiembrie 2010

Lucian Blaga: Strofe de-a lungul anilor

Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?

Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?

Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?

Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?

Când îţi ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?

Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?

Când împlinirile ne cad
subt galaxia ca de fum
şi prin miresmele de brad -
mai e nevoie de vreun drum?

De-ar fi să dăinuiesc nespus
în gândul tău, pământ ce sânt,
din răsărituri la apus
mai e nevoie de-un mormânt?
Sofia Rotaru - Melancolie ( Romanian Language )

3 comentarii:

  1. "Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme
    cu sânge tânăr încă-n vine,
    cu patimi mari în sânge,
    cu soare viu în patimi,
    vin
    vin să-şi trăiască mai departe
    în noi
    vieaţa netrăită.

    Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
    cum se izbesc de geamuri razele de lună."

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, ElZap! Comentariul tău mă ajută să pot merge mai departe, cu privirea înainte. Dar oare, îl merit? Îmi pun această întrebare. Deci, mă gândesc deja să fac ceva, să fiu pe măsura lui!

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".