sâmbătă, 3 martie 2012

Din înțelepciunea rusească, cu aplicare universală

- Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.
- Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.
- Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.
- Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.
- Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.
- Al­coolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie (filiera ruseasca).
- Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
- Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna.Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
- În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.
- Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.
- Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.
- Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.
- Cei mai buni zece ani din viaţa unei femei sunt între 28 şi 30.
- Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.
- Ţara noastră a avut nevoie, de când e ea, de alt popor.
- Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
- Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.
- Copilăria grea nu se termină niciodată.
- Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
- Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.
- Dacă n-ar pune atâtea întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
- O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei ore, iar o zi de muncă o scurtează cu opt ore.
- Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
- De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la...sfârşitul vieţii.
- Dacă vrei să ai o nevastă şi deş­teaptă, şi frumoasă, şi bogată trebuie să te însori de trei ori.
- Posibi­li­tăţile medicinii sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doar posibilităţile pa­cienţilor.
- Femeia poate să te facă repede milionar... dacă eşti miliardar.
- Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.
- Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.
- Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.


9 comentarii:

  1. Eşti sigur, Ifim, că toate astea vin de la ruşi?
    Atunci cum de nu reuşesc să iubească mai puţin comunismul? Sau tocmai de-aia?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt sigur că toate vin de la ei, dar sunt sigur că nu sunt toate! Și nici nu știu dacă rușii iubesc comunismul, mai puțin sau mai mult ca noi. Cert este că multe dintre ele bat chiar și legile lui Murphy.

      Ștergere
    2. Da, bine zis: bat şi legile lui Murphy.
      Murphy e o culegere. Dacă era rus, poate că era autor unic.
      Să luăm un exemplu: felia de pâine unsă cu unt, cade întotdeauna cu partea unsă pe covor, direct proporţional cu valoarea covorului.
      Am citat din memorie şi-am adaptat cum am vrut.
      Dacă epigonul lui Murphy, autor al acestei înţelepciuni ar fi fost rus,ar fi scris. cu siguranţă, aşa:
      ...Corolar: când covorul e capitalist, felia cade cu untul pe covor ÎNTOTDEAUNA. Dacă avem de-a face cu un covor sovietic, atunci, indiferent câtă pilitură de fier e presărată pe unt şi cât de puternic e magnetul din covor, felia va cădea cu untul în sus.

      Ștergere
    3. p.s. Ifim, programul tău de verificare că nu sunt robot, mă trimite la oftalmolog, iar. Dar şi la psiholog, şi la vreun curs rapid de grafică...

      Ștergere
    4. Renata, e așa cum a zis Murphy:
      "Zâmbește! Mâine va fi mai rău!"
      De unde unt la sovietici? Dar covor?
      Nu știu cum arată programul meu de verificare anti robot și habar n-am cum și dacă aș putea să intervin.
      Dar al tău crezi că e mai breaz? Nimeresc cele două combinații de litere abia după trei-patru încercări!:)

      Ștergere
  2. Dă-mi voie să mai adaug şi eu o părere.

    Toţi marii criminali ajung eroi. Cu condiţia să fie învingători.

    Problema e cum deosebim acum eroii adevăraţi de foştii criminali.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte am citit, am văzut și mi s-a povestit, am aflat că eroii sfârşesc întotdeauna săraci şi uitaţi de lume.
      A deosebi eroii adevărați de foștii criminali, cred că dintotdeauna a fost o problemă tare grea.

      Ștergere
    2. Aproape sigur aşa este.

      Asta ca să facem "teoria chibritului" plecând de la Jacques-Frédéric Kammerer şi ajungând la Ivar Kreuger.

      Păcat! O să ajungem să ne prosternăm mai degrabă la oasele lui Ginghis Han, uitându-i cu totul pe cei ce au încercat să nu târâm.

      Ștergere
    3. Nu o să ajungem să ne prosternăm la oasele lui Ginghis Han, dar pe cei care au luptat ca să nu ne târâm, îi uităm. Folosindu-ne de o justificare banală, cum ar fi aceea că uitarea, ca și greșeala, sunt profund omenești, îi uităm nu numai pe ei, ba uneori, chiar și pe cei care ne-au dat viață.

      Ștergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".