Eu şi prietenul meu...

Nu ştiu dacă a fost observată
lipsa mea din uitatul sătuc
sau/şi nici în seamă băgată 
absenţa lui Ifim de pe feisbuc. 

Am fost plecat vreo trei zile
la invitaţia unui bun amic,
bineînţeles, fără să am pile,
înţelegeţi, sper, cam ce vreau ca să zic.

Nu prea departe, într-o călătorie,
dar nu ca-n poveşti, peste mări şi ţări,
ci chiar aproape, într-un orăşel ca o feerie,
pe coasta de est e celei mai negre mări.

V-aţi dat desigur, seama, aşadar,
că am fost plecat la Soci unde s-au deschis,
Jocurile Olimpice de Iarnă, 2014, cele, ca un vis,
invitaţia la acel spectacol fiindu-mi trimisă în dar. 

În camera de hotel ce mi-a fost rezervată,
plutea un parfum, discret, fin, de altădată. 
Imediat mi-am dat seama că acolo intrase,
chiar cel care mă invitase.

Iar pe o masă, frumos aranjată,
deşi probabil în grabă,
am văzut un buchet de flori, un plic,
două sticle de vodkă şi una de vin.



M-am uitat la sticlele de vodkă, pe care scria
"Stolichnaya" pe una şi "Smirnoff" pe alta.
Am zâmbit, dar nu chiar aşa surprins,
cel ce le-a pus, ştie ce-mi place, şi este distins.

Luai plicul pe care scria mare

"Prietenului meu, Ifim".
Iar mai jos, cu litere de-o şchiapă
era şi o completare, ca un fel de reproş, 
hotărât şi dur, dar sublim:

"Acum am puţină treabă, dar revin.
Totuşi, dacă ai timp,
grăbeşte-te,- dar nu încet,
cum e sloganul şiret
de pe la voi...
pe care îl ştim şi noi.
Vino pe stadionul olimpic,
te aştept!"

Deschisei plicul, în care găsii un bilet.
Înainte de a-l citi, scuturai şi plicul,
cum fac de obicei, de fel,
şi din acesta, pe mocheta de pe jos,
căzu un card VISA
cu numele meu pe el.

Mă aplecai, luai cardul şi-n portofel 

îl băgai, încet şi atent,
iar apoi începui să citesc biletul
scris în limba lui Puşkin, evident.

"Bine ai venit!
Iartă-mă că nu te-aştept cu pâine şi sare,
aşa cum e obiceiul pe la voi, ca atare,
într-o asemenea împrejurare!

Sper să mă întelegi, că am o treabă de soi,
mă întâlnesc cu mulţi oameni mari,
şi culţi, şi deştepţi, dar şi cu mulţi boi, 
care abia aşteaptă, ca şi laurii în cunună,
să fie văzuţi în preajma mea, sau cu mine,
împreună.

Vezi că în plic, lângă această scrisoare, 

este un card VISA în care ţi-am pus,
nu mult, doar opt milioane de parai.
Meriţi, şi puteam să-ţi pun mai mult,
dar am zis ca să nu bată la ochi
şi sper să-ţi ajungă pentru aici doar cât stai.

Deschide frigiderul şi în el vei găsi
două cutii.
Una e cu icre de Manciuria
provenit de la un somon prins de mine
iar alta, e cu caviar dintr-o belugă,
de Volga, cu care m-am luptat
trei ore şi un sfert...
Gustă din fiecare, şi-mi spui...
Doar la icre, eşti expert! :)

Şi încă ceva, poate ar fi trebuit ca asta 
să ţi-o spun chiar de la început.
Ţinuta sportivilor din ţara ta,
n-a surprins pe nimeni şi nu mi-a plăcut.

Costum negru, fes alb şi câteva smocuri,
prea ştearsă, prea anostă, prea sobră, 
parcă aţi fi venit la morgă
şi n-aţi fi venit la jocuri!

Dar, cred că te-am plictisit destul şi eşti frânt,
după această lectură, fără să scoţi un cuvânt!
Vreau şi cred ca aici, la noi, să te simţi bine!
Ştii că nu mint şi nici nu vorbesc în vânt.
Fac asta doar pentru tine, şi o fac rar, da' bine!

Prietene, acum, desfă o sticlă
Şi toarnă-ţi... un pahar cu vin!"
Biletul e semnat...
Vladimir Putin

ifim, 11 februarie 2014