Astăzi, chiar de m-aş întoarce...

Astăzi, 
chiar de m-aş întoarce
a-nţelege, nu mai pot,
unde-mi eşti,
copilărie,
cu pădurea Mazila,
cu Mila 23 plină de nuferi,
cu kalacolnia
bisericii vechi
ce mă aştepta,
cu prietenul 
Kolea,
Heroi,
înarmat până-n dinţi,
cu arc şi săgeţi,
şi cu prăştii,
puse-n chiloţi,
cu harpon
şi pistoale fierbinţi,
cu cherhanaua
plină cu peşte
viu,
abia scos din vintir
şi cu răcoarea
gheţăriei vechi,
acoperită cu stuf
sub un strat
gros, 
de muşchi
verzuliu,
cu Macarik,
cel vesel mereu
şi cu Serioja,
cel viteaz,
cu ochi albaştri
şi blond,
ca Tom Sawyer
dar mai năstruşnic 
ca el,
cu picioarele
pline de ţâpki
şi rapăn,
sănătos,
alergând desculţ,
ca să scap,
de kacialca
mamei,
care îmi
zâmbea duios...