Am fost leat cu Majestatea-Voastră, lucru de care am fost şi sunt mândru!
Aproape toată viaţa am petrecut-o într-un sat din inima Deltei Dunării, Mila 23.
Când m-am născut, satul se numea Principele Mircea!
Cred că şi acum, acolo, viaţa e frumoasă,
dar viaţă ca cea din Principele Mircea,
bazată pe dragoste, preţuire, respect pentru muncă şi părinţi...
va trece un timp s-o văd de aici, de unde sunt.
Să mă explic, pentru ce vă mulţumesc, Majestatea-Voastră!
- Va mulţumesc pentru că în iunie 1941 aţi insistat ca " minoritarii" (cum suntem noi, lipovenii) să nu facă parte din unităţile care urmau să treacă Prutul;
- Vă mulţumesc că pe timpul anilor de război, aţi fost alături de noi, minoritarii, în sensul că nu aţi acceptat să fim trimişi în lagărele de război;
- Vă mulţumesc pentru că, atunci, aţi avut puterea să-l înfruntaţi pe Antonescu. Personal, cred că Antonescu vroia doar să ajungă mareşal recunoscut al României! (Rege, n-avea cum!)
- Vă mulţumesc pentru că şi atunci când, în surghiun fiind, nu mai eraţi recunoscut ca rege, aţi fost demn, aţi dus o viaţă onestă şi, nicioclipă, nu V-aţi lepădat de România!
NIHIL SINE DEO!
Mi-am trecut buletinul de naştere, pentru oarece credibilitate.
Pentru cei care sunt în viaţă, Majestatea Voastră, Regele Mihăiţă
(daţi-mi voie să vă spun ca întâia oară),
să ne trăiţi, întru MULŢI ANI!
VIVAT ROMANIA!
