Pentru că-i la modă - iată,
am pus mâna pe lopată.
Cu curaj, în iarnă grea...
Să fac pârtie prin nea.
Dar cum îs naiv din fire,
m-am trezit din amorțire
când văzui, că-n iarnă grea,
eram singuri. Eu și ea.
Ca să deszăpezim pe dată,
E nevoie de... armată!

Stare de urgenţă
Viscolul de bate, fără continenţă,
suflete şi case înghiţind, de-a valma,
nu-i motiv, zic unii, să tragă alarma
şi să decreteze starea de urgenţă.
Cufundaţi cu toţii într-o somnolenţă,
ca într-un perpetuu dolce farniente,
pe aleşi îi doare-n scula lui Terente
şi nici nu visează starea de urgenţă.
Dând dovadă clară de incompetenţă,
guvernanţii noştri, puşi la patru ace,
pe români tratându-i ca pe dobitoace,
nici nu ştiu ce-i aia stare de urgenţă.
Căzut ca din lună, fără experienţă,
cu cravată Guci şi costum Armani,
ca să ia, din aer, "la control" ţăranii,
premierul nostru pleacă "de urgenţă".
Fiind cu poporul, azi, în divergenţă,
negândind că Ţara este în alertă,
marinaru-şi soarbe whisky-ul pe covertă.
Pentru el, aceasta-i starea... de urgenţă.
De arată presa, "cu impertinenţă",
marele dezastru ce domneşte-n ţară,
ni se spune iarăşi (pentru-a câtă oară?)
- Nu se decretează stare de urgenţă!
Punându-şi speranţa doar în Providenţă,
care să le ieie, de pe cap, nămeţii,
bâjbâind prin case, mai vor viii, bieţii,
doar să îşi îngroape morţii, de urgenţă.
Când vezi pe ecrane-n câtă opulenţă
îşi duc viaţa unii, în timp ce, pe stradă,
copleşiţi de foame, alţii stau să cadă,
nu este aceasta stare de urgenţă?
Va mai da dovadă, oare, de clemenţă,
la vară, românul, la anticipate
sau va fi în stare s-arate că poate
singur să declare... starea de urgenţă?
Ilie Bâtcă