Vânătorul

Întrucât se apropie deschiderea sezonului de vânătoare, vreau să vă prezint un tip pe care-l consider cel mai mare vânător care bântuie pe meleagurile dobrogene.
Voi folosi foarte puține cuvinte încercând totuși să spun cam tot ce se poate spune despre un vânător împătimit.
Terenul sau domeniul lui de vânătoare este acesta:

Adică Dobrogea, asta însemnând Pricopane, Dunăre, Deltă, Mare.
Acestea sunt armele lui și tehnica folosită:

Iată și câteva din trofeele de vânătoare:

Mă bate gândul să arunc "praștia" pe care o folosesc și eu în același scop, să-mi vând casa și toate cele din dotare, să pun mâna și eu pe o armă adevărată, poate o găsesc mai ieftin la second hand și s-o apuc spre tărâmurile cărora le simt chemarea din ce în ce mai tare...

  Armele mele sunt mult prea slabe, să se opună unei puști cu lunetă, cuvintele mele sunt doar niște șoapte spulberate de bubuiturile puștilor. Fotografiile mele nu pot ține piept gloanțelor și alicelor, iar nepuținta asta mă face să-mi fie rușine că fac parte din specia dominantă pe acesta planetă.

 Cele de mai sus sunt cuvintele lui.

 În speranța că nu se va mânia că i-am divulgat unele secrete, îi las și adresa: intufisuri.blogspot.com/

John Lennon stand by me

Chris Rea - Looking For The Summer

Eminescu sau Arghezi? De-abia plecaseşi! De ce rămâi? Biliuţă ştie!

De ce nu-mi vii?

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu,
De sânul tău, de sânul tău !
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne plimbam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori ?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei ...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea !
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii ...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
                          Mihai Eminescu

 De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? 

                            Tudor Arghezi

De ce nu pleci

Vezi, oamenii nu te mai vor,
În stradă strigă toţi de zor,
Afară grade-s patruzeci.
De ce nu pleci, de ce nu pleci?

O, vino, dacă ai curaj,
Nu sta ascuns într-un garaj,
S-auzi cuvintele ce dor
Din gura lor, din gura lor!
 

Ţi-aduci aminte ce ziceai,
Băi de mulţime când făceai,
Când, vesel, te prindeai în hori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
 

În ţara asta sunt destui
Bărbaţi în locul tău să-i pui,
Dar voia unei ţări întregi
Tu n-o-nţelegi, tu n-o-nţelegi!
 

Căci te-ncăpăţânezi să stai
Pe tronul Bravului Mihai,
În timp ce lumea asta „rea”
Nu te mai vrea, nu te mai vrea!
 

Nu este loc de-ntors din drum
Şi oamenii îţi spun acum
Că nu te mai doresc, în veci...
De ce nu pleci, de ce nu pleci? 

                                http://batcailie.blogspot.ro/

Scrisoare

               Astăzi se împlinesc doi ani de când mi-am făcut acest blog. Pot vorbi aşadar despre o mică aniversare, dar cam tristă şi fără confeti. "Încerc şi eu să descopăr tainele şi să mă deprind cu tastatura unui calculator. Încă nu prea ştiu ce înseamnă să-ţi faci blog. Nu mi-e prea clar motivul şi nici nu pot anticipa urmările. Dar simt că am ajuns la vârsta şi în situaţia în care nu mai pot admite falsificarea propriilor mele gânduri. Voi încerca să nu mă fac de râs, dar mai ales, să le fiu de folos şi să-i bucur pe prietenii mei actuali şi viitori. "Propria siguranţă nu depinde de cât ai, ci de cât poţi realiza, neavând" este legea care mă inspiră şi mă dirijează în viaţă". Asta scriam eu exact în urmă cu doi ani.
Lucrurile aproape că nu s-au schimbat deloc. Lipsurile au rămas aceleaşi, necazurile nu au dispărut (au apărut altele, slavă Domnului), nu numai că nu am mulţumit pe cineva, dar mă simt eu din ce în ce mai nemulţumit, calculatorul merge din ce în ce mai greu, iar eu am mai adăugat doi ani la vârstă. Şi câţiva prieteni virtuali. Oricum, e mult mai bine decât nimic.
              Sunt multe de spus, dar în general, încerc să evit asta. Când nu am vreo poză frumoasă sau vreun motiv serios de a atrage atenţia cu ceva original, mai postez câte ceva ce mie mi-a atras atenţia. Astăzi am citit pe Facebook scrisoarea de mai jos. Este o scrisoare de protest a unui elev nemulţumit de bacalaureatul din 2011, dar situaţia pe care o reclamă este valabilă şi acum, în 2012. În general, nu e frumos să citeşti scrisorile care nu ţi se adresează, dar aceasta merită a fi citită!

,,Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotaniştilor! Generaţia idioţilor! Generaţia Facebook!

Aşa ne cataloghează mass-media şi opinia publică din întreaga ţară, în zilele acestea, pe toţi care am dat Bacalaureatul. Eu le spun doar atât – RUŞINE ! Ruşine tuturor !

Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum, tot de către voi!
Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor, care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!

Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali, Tălmăcean şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ greşit manageriat, de legi făcute greşit, să profite cei puternici, de facultăţi pe pile şi pe bani, din care au ieşit generaţii întregi de dascăli, care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri, cei care ne aflam acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul! 

Am ajuns la limită!

Nu mai suportam! Refuzam sa credem că suntem o generaţie pierdută!
Suntem de fapt prima generaţie, care va fi sacrificată cu folos, şi asta deoarece ne-am saturat de ceea ce se întâmplă în ţara aceasta!
Totul trebuie să înceteze! Pentru aceasta vom ieşi în strada şi vom cere dreptate!
Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa!
Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de învăţământul românesc.
Ohh, dar ce surpriză!! Cât e de neaşteptat! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!

Adică, dintre aceşti copii care, din '99  si până acum, li s-a schimbat programa de ,, n'şpe '' ori, care au intrat la Liceu, să dea Bacalaureat la  geografie şi s-au trezit în clasa a XII-a, că dau la fizică, aceşti copii, care au văzut zi de zi la televizor, cum este încurajată prostia şi incultura, de ,,băieţii'' cu bani făcuţi fraudulos, înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate, în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă, fiindcă s-au născut, într-o ţară ca aceasta, o ţară în care e mai important, ce chiloţi are Crudu, decât rezultatele sportive şi intelectuale ale ţării, aceşti copii, care nu au devenit nişte... ,, genii eminesciene '' ???  Serios ??? Aceşti copii, care nu au intelect, nici măcar cât ... Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!
Măi nemernicilor, etnobotaniştilor!!! Cum puteţi măi, gunoaielor, mai loazelor, să nu învăţaţi şi să nu intraţi fără pile şi copiat la Facultăţi, când aveţi atâtea modele demne de urmat???
CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE ?
Adică mai bine staţi pe Facebook si pe Messenger, decât să urmăriţi modelele oferite la T.V.???

Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptam să iasă nişte flori de nufăr, în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica! Aceasta e realitatea!
Va uimeşte promovabilitatea de la BAC?
Dar de aceea de la Titularizări, de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti?
E posibil sa iei 1,20 la Titularizare şi să te mai consideri ,,profesor''?
E posibil sa iei Diploma frauduloasa la ,,Spiru Haret"... şi să educi apoi generaţii întregi ?
Ştiaţi ca 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la ,,Spiru Haret''?
Sau asta nu e important pentru voi?
Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo, la nivelul învăţământului ?
Şi aceasta nu de acum, de un an-doi,... ci de aproape două decenii!!!
Aşadar, de ce va miraţi? De ce sunteţi indignaţi?
Aaaa… aveaţi impresia că dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştri, spectacole T.V. ieftine şi barbare, adevărate sugative de ,,rating'', sau dacă le cumpăraţi votul şi îi minţiţi în campanii electorale, deşănţate, noi odraslele lor, o sa fim dintr-o dată ,,altfel'' ?

Ei bine, suntem ,,altfel'', dar nu aşa cum credeţi voi! Suntem diferiţi !
Suntem diferiţi prin faptul că ştim să spunem:
GATA! Gata cu adevăratele ,,gunoaie'' din ţara asta! Nu vă mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem nişte slugi în faţa voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară şi atunci sa rămâneţi voi, să vă plângeţi de milă! Noi,  aceasta generaţie a etnobotanistilor, cum ne spuneţi voi, o să vă arătam că avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti,... la un loc!
Noi reprezentam adevărata forţă, deoarece noi suntem VIITORUL, iar voi sunteţi doar nişte amărâţi, care veţi muri şi veţi fi uitaţi de istorie!
Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei ţări şi aşa veţi fi ţinuţi minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta împotriva voastră !"

                                                                              

Sacrifice

Poate fi considerată o poză haioasă, una întâmplătoare, de propagandă sau o fi trucată. Nu știu. Dar pot face o observație:
Cei care au băieți, sunt mândri, că aceștia pot imprima o oarece traiectorie. Dar cel de sub ea, este tot băiat, un picuț mai mare. Iar ce are el în cătare, în niciun caz, nu-i o fată mare. Și nicio preafrumoasă cadână, ce l-a pus să stea într-o rână...

Rugăciune

Ți-am cerut, Doamne, putere ca să am succes în viață,

Dar m-ai facut neputincios ca să învăț să mă supun.

Ți-am cerut sănătate ca să înfăptuiesc lucruri mari,

Dar am ajuns infirm ca să săvârșesc lucruri și mai mari

Și astfel viața mea să primească o altă valoare.

Ți-am cerut bogăție ca să fiu fericit,

Dar m-ai făcut sărac ca să fiu smerit.

Ți-am cerut stăpânire ca să fiu prețuit de oameni,

Dar am primit neputința ca să am mereu nevoie de Tine.

Ți-am cerut prietenia celorlalți ca să nu traiesc singur,

Dar Tu mi-ai dat o inimă ca să-i iubesc pe toţi.

Ți-am cerut toate lucrurile care mi-ar fi putut aduce bucurie,

Dar Tu mi-ai dat viața ca să mă bucur de toate lucrurile ei.

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut,

Dar am primit tot ceea ce nu nădăjduisem.

Fără să vreau, rugăciunile pe care nu le-am rostit, au fost auzite.

Sunt cel mai fericit dintre toți oamenii.

Îți mulţumesc, Doamne!

                Rugăciune luată de pe unul dintre pliantele cu mănăstirea și icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Nicula, a cărei Biserică are hramul "Adormirea Maicii Domnului".

                                                     foto ifim - Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț

Patzaikin

     Astăzi, 13 august 2012, Jurnalul Naţional l-a declarat pe Ivan Patzaichin "Omul Zilei".
 Marele canoist, multiplu medaliat olimpic şi mondial a fost astfel onorat pentru inovaţia sa prin care încearcă să recupereze tradiţiile şi pentru lansarea brandului eco exclusivist Patzaikin.
În urmă cu un an, Ivan Patzaichin lansa proiectul Rowmania, o campanie pentru promovarea ecoturismului, iar recent şi-a lansat un brand de fashion, design şi ecotehnologie, întregind astfel seria de produse autentic româneşti cu care şi-a propus să cucerească lumea.
"Am lansat proiectul Rowmania cu gândul de a promova România şi valorile ei naturale. Am redeschis interesul românilor pentru descoperirea naturii şi a experienţei pe care ţi-o oferă barca cu vâsle. Ca­notca este o inovaţie prin care recuperăm tradiţii şi oferim o şansă ecoturismului. Acum încep, împreună cu echipa mea, construcţia primului brand de fa­shion, design şi ecotehnologie, intitulat Patzaikin", a declarat marele campion.
Brandul Patzaikin cu siguranţă va fi un succes, pentru că, zic eu, are la bază realizările unui sportiv de excepţie. Iată numai medaliile olimpice câştigate de acest mare campion:

Canoe
Aur	Mexico 1968	canoe C2 - 1.000 m
Aur	München 1972	canoe C1 - 1.000 m
Argint	München 1972	canoe C2 - 1.000 m
Aur	Moscova 1980	canoe C2 - 1.000 m
Argint	Moscova 1980	canoe C2 - 500 m
Aur	Los Angeles 1984	canoe C2 - 1.000 m
Argint	Los Angeles 1984	canoe C2 - 500 m

 Mai zilele trecute, aflându-se la Londra cu lotul olimpic, inegalabilul nostru campion a împărţit în Victoria Park cărţi cu benzi animate (Mila 23) în limba engleză şi română, al căror erou este şi în care descrie primii săi paşi din legendara sa carieră sportivă. Cartea, inspirată din copilăria lui, prezintă întâmplări din Delta Dunării şi este presărată, pe alocuri, cu personaje din mitologia locală.
''E o surpriză făcută de Institutul Cultural Român din Londra şi de aceea am venit aici, ca să lansăm această carte. E un parc unde vin foarte mulţi copii, iar această carte lor le este adresată. Sper să citească această carte şi aşa pot începe să viseze. Povestea din carte este a unui băieţel care pleacă din Deltă, dintr-un sat de pescari şi ajunge să câştige medalii olimpice. Îmi aduce aminte de copilăria mea şi cred că orice copil încearcă să viseze, iar dacă citeşte această carte poate păşi pe urmele unui copil dintr-un sătuc uitat de lume şi să ajungă unde am ajuns eu. Sunt pentru a 11-a oară la Jocurile Olimpice, prin această carte, pe care am legat-o special de Jocurile Olimpice, pentru că toată cariera mea este legată de olimpiadă. E o carte gândită să fie distribuită pe plan internaţional, ne dorim să facem cât mai multe lucruri frumoase'', a declarat Vaniuşa.
 Având în vedere că şi eu m-am născut şi am copilărit în acel sat de pescari, iniţiativa Jurnalului Naţional de a-l numi "Omul Zilei" m-a încântat.

Pregătiri de sărbătoare

De la declararea ei drept zi nelucrătoare, 15 august – Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare – este a doua oară când se celebrează într-o zi lucrătoare, miercuri. De ce ziua de Sfânta Maria a fost declarată nelucrătoare? Probabil pentru că este o sărbătoare declarată legal nelucrătoare în alte zece ţări europene, în special catolice: Germania, Franţa, Belgia, Spania, Italia, Grecia, Luxemburg, Austria, Polonia şi Portugalia. Şi chiar dacă unii avem impresia că-s prea multe sărbători legale într-un an, din acest punct de vedere putem sta liniştiţi, pentru că la acest capitol nu excelăm, aşa cum ne-am obişnuit la altele. Iar din 15 august şi până la începutul lunii decembrie, românii nu mai au nicio zi liberă legală.

Multă lume ştie că pe 15 august este Ziua Marinei Române şi Ziua Forţelor Navale.

De ziua lor, marinarii, folosindu-se de ambarcaţiunile lor, fac nişte spectacole pe cinste. Fără a avea vreo legătură sau a avea vreo simpatie pentru cârmaciul suprem cel suspendat, recomand tuturor acelora care locuiesc în porturile de la Dunăre şi mare, turiştilor şi curioşilor, să nu rateze aceste spectacole.

Sigur vor avea şi posibilitatea de a urca pe o navă şi de a simţi emoţia, gustul şi culoarea aventurii.

                          Mai puţini sunt cei care ştiu că pe 15 august este şi Ziua Metalurgistului. Sigur că şi aceştia sărbătoresc, dar probabil că o fac prin muncă. Dar ce muncă!? Din păcate, în cazul metalurgiştilor, recomandările pe care le-am făcut mai sus, nu se potrivesc. Am putea totuşi să fim cu sufletul alături de ei şi de familiile lor, în această perioadă când meseria lor nu este apreciată, când foarte mulţi dintre ei îşi pierd locul de muncă iar marile combinate, care au reprezentat şi reprezintă motorul economiei unei ţări, sunt lăsate de izbelişte, în cazul României.

 

Totuşi, pentru cei mai mulţi dintre noi, adică pentru toţi crestinii ortodocşi, 15 august este ziua de "Sfânta Maria Mare”, sărbătoare prezentă în calendarul Bisericii ca "Adormirea Maicii Domnului".

O, Măicuţă Sfântă,
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculţi de-a pururi,
Marea rugăminte:
Nu lăsa măicuţă,
Să pierim pe cale
Că noi suntem fiii
Lacrimilor tale,
Ajută-ne Măicuţă
Să ne rugăm mereu,
Să credem totdeauna
Că este Dumnezeu.

(Rugăciune cântată la hramul Mănăstirii Nicula)

1 August - Ziua tanchiştilor din Armata Română

 Fiecare militar crede şi susţine că arma lui este cea mai importantă.
Artileristul zice că tunul este Zeu pe câmpul de luptă, infanteristul spune că arma lui, alături de baionetă, bineînţeles, este Regina bătăliilor. La armele aviatorilor sau marinarilor, noi ăştia, tereştrii, nici nu îndrăznim să visăm.
Ca să nu mai vorbesc despre cei de pe submarine, navele cosmice sau din forţele speciale.
Toţi sunt cei mai importanţi.
Din acest punct de vedere, nici noi, tanchiştii nu ne lăsăm mai prejos, pentru că, după părerea noastră (și a altor specialiști militari, evident!), pe câmpul de luptă terestru modern, tancul este "regele".
Mai mult, armei noastre i-am găsit și o definiție, în care spunem că tancul este mijlocul de luptă pe șenile, cu turelă rotativă și blindaj eficace de protecție, care, pe timp de pace, asigură chinul a patru oameni, iar pe timp de război, moartea lor sigură.
Lăsând gluma la o parte, vreau să vă spun că la 1 August 1919 a fost constituit primul batalion de tancuri sau care de luptă din Armata Română, unitatea având garnizoana în Mihai Bravu. Încă din primăvara anului 1919, Ministerul de Război îşi propusese să înfiinţeze atât o şcoală, cât şi un batalion de care de luptă, lucru consfinţit prin contractul încheiat de guvernul român cu cel francez.
La 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română, prin transformarea Batalionului Carelor de Luptă în Regimentul Carelor de Luptă, garnizoana acestei unităţi fiind în oraşul Târgovişte.
După o existenţă zbuciumată, dar neîntreruptă de 84 de ani, perioadă în care a cunoscut atât gloria pe câmpurile de luptă în al doilea război mondial, cât şi numeroase transformări structurale, la data de 30 aprilie 2005 unitatea a fost desfiinţată.
Probabil că cel mai afectat de desfiinţarea acestei unităţi am fost eu, care am avut şi am dus la bun sfârşit această ingrată misiune.

Răspunzând provocărilor mediului de securitate precum şi actualelor orientări în domeniul securităţii şi siguranţei naţionale, la 1 octombrie 2009, pe locul şi din "cenuşa" celebrului Batalion 1 Tancuri "Vlad Ţepeş", a luat fiinţă Batalionul 114 Tancuri "Petru Cercel", unitate care continuă tradiţiile armei tancuri pe meleagurile dâmboviţene.
Astăzi, 1 august 2012, am avut onoarea şi cinstea să fiu invitat la activităţile prilejuite de sărbătorirea "Zilei Tanchistului" în garnizoana Târgovişte.
Cu speranţă şi cu încredere într-un viitor mai bun pentru Armata Română, în general şi pentru tanchişti, în special, urez acestora, fie ei activi, în rezervă sau în retragere, veteranilor şi tuturor simpatizanţilor, de ziua armei tancuri, sănătate, succese, bunăstare, recunoaşterea pe care o merită din plin şi viaţă lungă.
La mulţi ani!

Col.(r) Ifim Trofimov - Ultimul comandant al Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"

 

(dana & ifim 1 august 2012)