Nu mă bucur că GB a ieșit din UE.
Dacă nu i-aș fi avut pe copii (Alexandru și nora Ana-maria) plecați acolo de ceva ani, pentru o viață mai bună, nici că m-ar fi interesat.
Dar deja „alea iacta est”, vorba de acum 2060 de ani a Cezarului.
Ca să dreg busuiocul și să demonstrez că niciodată dracul nu-i așa de negru pe cât ni-l înfățișează prietenii lui, voi repovesti aici întâmplarea pe care am trăit-o toamna trecută.
Am fost în vizită la copiii noștri care s-au făcut luntre și punte ca să ne ducă în cele mai frumoase și interesante locuri din Windsor și de pe o rază de vreo 200 de mile.
Am fost, am văzut, am cumpărat și câteva suveniruri, dintre care, cel mai important, cel de la Stonehenge ne-a fost confiscat la plecarea din Luton Airport.
Li s-a părut că eu, Trofimov Ifim, cel care mă declar тише воды, ниже травы, adică, mai liniştit ca apa și mai mic, ca iarba,
am față de terorist, m-au citit după nume, și dacă nu m-au controlat... M-au dezbrăcat, m-au descălțat și m-au pus să merg lipa-lipa în picioarele goale, m-au pipăit, m-au trecut prin niște aparate, care toate țiuiau. Degeaba le explicam românește că am două proteze totale coxofemurale, care vor țiui în orice condiții.
Vorbeam cu gorile. Am parcurs toate procedurile.
Cea mai zeloasă, a fost o namilă de bărbat-urangutan, tatuat pe față și pe părțile vizibile de pe corp, cu belciug în nas și cercei la urechi.
În anul precedent (2014), am mai plecat în/din Cairo și Istanbul.
Am fost supus controlului la aeroport, dar le spuneam că am proteze și totul era OK.
Într-un final, am prins avionul, dar n-am auzit sau observat măcar ceva care să semene a scuză sau remușcare de la acei oameni față de care, înfățișarea mea, le amintea de celebrul lor personaj James Bond.
Coroborând și faptul că în Londra am văzut zeci de mirese cu barbă și mustăți, și miri, desigur, cu rochiță și buze rujate, concluzionez că am fost în „cea mai civilizată țară din lume”.
Așadar, cu toată părerea mea de rău,
SĂ NU VĂ PARĂ RĂU
de BREXIT!
AUT!
Dacă nu i-aș fi avut pe copii (Alexandru și nora Ana-maria) plecați acolo de ceva ani, pentru o viață mai bună, nici că m-ar fi interesat.
Dar deja „alea iacta est”, vorba de acum 2060 de ani a Cezarului.
Ca să dreg busuiocul și să demonstrez că niciodată dracul nu-i așa de negru pe cât ni-l înfățișează prietenii lui, voi repovesti aici întâmplarea pe care am trăit-o toamna trecută.
Am fost în vizită la copiii noștri care s-au făcut luntre și punte ca să ne ducă în cele mai frumoase și interesante locuri din Windsor și de pe o rază de vreo 200 de mile.
Am fost, am văzut, am cumpărat și câteva suveniruri, dintre care, cel mai important, cel de la Stonehenge ne-a fost confiscat la plecarea din Luton Airport.
Li s-a părut că eu, Trofimov Ifim, cel care mă declar тише воды, ниже травы, adică, mai liniştit ca apa și mai mic, ca iarba,
am față de terorist, m-au citit după nume, și dacă nu m-au controlat... M-au dezbrăcat, m-au descălțat și m-au pus să merg lipa-lipa în picioarele goale, m-au pipăit, m-au trecut prin niște aparate, care toate țiuiau. Degeaba le explicam românește că am două proteze totale coxofemurale, care vor țiui în orice condiții.
Vorbeam cu gorile. Am parcurs toate procedurile.
Cea mai zeloasă, a fost o namilă de bărbat-urangutan, tatuat pe față și pe părțile vizibile de pe corp, cu belciug în nas și cercei la urechi.
În anul precedent (2014), am mai plecat în/din Cairo și Istanbul.
Am fost supus controlului la aeroport, dar le spuneam că am proteze și totul era OK.
Într-un final, am prins avionul, dar n-am auzit sau observat măcar ceva care să semene a scuză sau remușcare de la acei oameni față de care, înfățișarea mea, le amintea de celebrul lor personaj James Bond.
Coroborând și faptul că în Londra am văzut zeci de mirese cu barbă și mustăți, și miri, desigur, cu rochiță și buze rujate, concluzionez că am fost în „cea mai civilizată țară din lume”.
Așadar, cu toată părerea mea de rău,
SĂ NU VĂ PARĂ RĂU
de BREXIT!
AUT!