Am observat că mulţi dintre noi ne încercăm norocul la diferite jocuri, cu speranţa într-un multaşteptat câştig. Este deja cunoscut şi faptul că, paradoxal, jocurile de noroc proliferează pe vreme de criză iar cel care cotizează cel mai mult, este omul obişnuit, adică cel sărac, el alegând să dea puţinii şi ultimii bani din buzunar pe medicamente, băutură şi pe câte un bilet la loto, nu neapărat în această ordine.
Deşi poate fi contestată, probabilitatea de câştig depinde strict de o formulă matematică. Socotind aşa băbeşte, pentru a ajunge la acoperirea celor 100% şanse de câştig, ar trebui să nu-mi scape nicio tragere săptămânală în următorii cincizeci de mii de ani!
Dar nu perioada mă îngrozeşte, ci nenorocul sau ghinionul care mă paşte.
Din optzeci şi nouă încoace, o singură votare mi-a scăpat. Ultima. În rest, am fost conştiincios şi mi-am exprimat dreptul prin a pune ştampila acolo unde am crezut că e cel mai bine. Şi culmea, niciodată nu s-a nimerit să câştige cel pe care l-am votat. Şi atunci stau eu şi socotesc, dacă niciodată nu am nimerit lozul câstigător, chiar şi atunci când existau 50% şanse, mai are rost să încerc la loto, unde ai o singură şansă la peste patrusprezece milioane şi jumătate de variante?
VINERI, 8 IUNIE 2012
Alegerile, ca un joc de noroc.
Pentru că politicienii sunt mincinoși!
Unii dintre ei mint, dar nu știu că mint!
Desigur, majoritatea politicienilor, știu că mint, dar cred că toți ceilalți suntem proști. De fiecare dată i-am votat pe cei despre care știam sau nădăjduiam că vor face ceva pentru ca noi, românii, să trăim mai bine.
Până acum, niciodată nu am nimerit votul câștigător!
De aceea, privesc alegerile ca pe un joc!
Haideţi să jucăm! Este gratis!
Glumesc, desigur.
Dreptul la vot a fost câştigat cu sacrificii şi de aceea, avem o datorie de onoare să-l folosim.
Mergeţi la vot! Puţină mişcare nu strică!
(Renata, prin comentariul ei, m-a determinat să actualizez această postare. Şi cred că am procedat bine. Pe ea o ascult, pentru că e năşica lui Baghi şi nu vreau să intru în ghearele lui.
Şi nici în gura lui Nono!:)
Ion Iliescu - Șotânga, 7 iunie 2012
