vineri, 30 august 2013
miercuri, 28 august 2013
sâmbătă, 10 august 2013
Ananie Gagniuc, despre un of mai vechi, da' actual...
• E ca şi cum ar fi cineva condamnat la 2o de ani închisoare şi, după ispăşirea pedepsei, s-ar reveni: „Ştiţi, s-a greşit, se reconsideră, vă dăm doar zece ani!”
• E ca şi cum li s-ar cere miniştrilor, la zi de salariu, să aducă adeverinţe că au fost în fiecare zi din lună la serviciu!
• Aţi uitat că pe 13 februarie 1984 nu aţi fost la unitate? Ziua trebuie tăiată din pensie! Mai mult, aţi avut atâtea zile libere de 8-9 mai, 23 august. Comuniştilor!
• Recalcularea trebuie făcută şi pentru că aţi fost grad inferior, încadrat în funcţii superioare (spre exemplu, maior pe funcţie de colonel). Inferiorilor!
• Aţi mai lucrat şi la canalul Dunăre – Marea Neagră, ctitorie ceauşistă! Perioada se taie! Aţi consumat muniţie, aţi distrus ţinte, aţi ars gazul de pomană la parade închinate… Astea toate, se impută!
• Aţi câştigat la concursuri şi întreceri trofee şi medalii de aur, din visteria statului, din averea poporului. Trebuie scăzute din cuantumul pensiei!
• Nemaizicând de tot felul de accidente, îmbolnăviri, concedii de boală, căderi de avioane, scufundări de nave, care au slăbit capacitatea de luptă a armatei, au redus puterea ei de apărare. Cine să plătească pentru toate astea, dacă nu voi, din pensiile nesimţite (în sensul că unii nici nu le mai simt!)
• E ca şi cum li s-ar cere miniştrilor, la zi de salariu, să aducă adeverinţe că au fost în fiecare zi din lună la serviciu!
• Aţi uitat că pe 13 februarie 1984 nu aţi fost la unitate? Ziua trebuie tăiată din pensie! Mai mult, aţi avut atâtea zile libere de 8-9 mai, 23 august. Comuniştilor!
• Recalcularea trebuie făcută şi pentru că aţi fost grad inferior, încadrat în funcţii superioare (spre exemplu, maior pe funcţie de colonel). Inferiorilor!
• Aţi mai lucrat şi la canalul Dunăre – Marea Neagră, ctitorie ceauşistă! Perioada se taie! Aţi consumat muniţie, aţi distrus ţinte, aţi ars gazul de pomană la parade închinate… Astea toate, se impută!
• Aţi câştigat la concursuri şi întreceri trofee şi medalii de aur, din visteria statului, din averea poporului. Trebuie scăzute din cuantumul pensiei!
• Nemaizicând de tot felul de accidente, îmbolnăviri, concedii de boală, căderi de avioane, scufundări de nave, care au slăbit capacitatea de luptă a armatei, au redus puterea ei de apărare. Cine să plătească pentru toate astea, dacă nu voi, din pensiile nesimţite (în sensul că unii nici nu le mai simt!)
• Aţi terorizat milioane de tineri, cu instrucţie, pregătiri, larme, alarme, marşuri, aplicaţii,
cu fete, cu plete.
Sau, pur şi simplu, să stea! Erau în floarea tinereţii!
• V-aţi dat inapţi serviciu militar că, vezi Doamne, condiţii grele, privaţiuni militare, alea alea,
bla, bla, iar acum nu vreţi reducere şi recalculare.
Drepţi! Culcat!
Capul plecat! La că…t! Lacăt la gură!
S-a dus vremea când se striga „Armata e cu noi!”
Voi? La gunoi!
Semnează A.G.9 (Aruncător de grenade–nouă)
Ananie GAGNIUC
Scuze, de-am dat pe de-alături...
joi, 8 august 2013
Bere, sau apă plată?
Referitor la întrebarea de mai sus, vreau să fac un anunţ foarte important:
După un experiment făcut de mine însumi, sau de mine personal, ca să fiu pe înţelesul tuturor, studiu - căci putem să-i zicem şi aşa acestui experiment, care a durat vreo două săptămâni, neîntrerupt, am ajuns la concluzia că este mai bine să bei apă plată, decât să bei bere, din motive pur economice!
Şi asta nu pentru că apa plată ar fi mai ieftină decât berea,
pentru că, practic, nici nu este,
ci pentru că, în nicio situaţie,
nu poţi să bei atâta apă faţă de câtă bere poţi să dai pe gât!
duminică, 4 august 2013
sâmbătă, 3 august 2013
vineri, 2 august 2013
Aurel
- Aveţi maşină cu DB, deci voi sunteţi cei care l-aţi împuşcat pe Ceauşescu! spuse Aurel, deşi nimeni nu i-a cerut părerea.
- Parcă numai pe el?! încercai s-o fentez.
Raul, care părea mai treaz ca Aurel, intervine:
- Nu-l luaţi în seamă, slapii i-a pierdut prin primăvară, de când cu îndrăgostirea aia, a lui, de Nataşa, parcă se numea...
- Mă, voi vreţi să vă dau pe mâna domnului plutonier-major Onici?!
Le-am astupat gura.
- Parcă numai pe el?! încercai s-o fentez.
Raul, care părea mai treaz ca Aurel, intervine:
- Nu-l luaţi în seamă, slapii i-a pierdut prin primăvară, de când cu îndrăgostirea aia, a lui, de Nataşa, parcă se numea...
- Mă, voi vreţi să vă dau pe mâna domnului plutonier-major Onici?!
Le-am astupat gura.
Cernat
M-a pus dracu', căci el e cel care se ocupă cu lucrurile necurate, să vin la muncă.
Într-o sâmbătă.
Nu era nimic de muncit, fiind şi zi liberă. Dar cum am trecut de poarta unităţii, am simţit că e ceva în neregulă.
Băieţii de la poartă, care de obicei mă salutau prietenoşi, acum îngânau ceva, de teamă să nu se desconspire.
- Bună dimineaţa! îi salut eu. Să nu-mi spuneţi că iar mi-a interzis accesul în unitate, col. Romică Cernat, cel mai exigent șef de stat major dintre ofiţerii armatei noastre, care ar fi pierdut orice luptă, pentru că ar fi fost primul împuşcat!
- Ştiţi, e comisie mare, de undeva de la minister, se cercetează anumite aspecte...
- Şi pe mine nu mă informaţi?!
- Vă rugăm să ne iertaţi, dar am primit ordin să nu-l anunţăm nici pe comandant...
- Şi cine e comandantul vostru?
- Dumneavoastră, să trăiţi!
- Bine! Şi acum, ce facem? Mă lăsaţi să intru în unitate?
- Domnule comandat, domnul colonel Cernat ne-a ordonat să nu intraţi!
- Şi voi de cine ascultaţi?
- În niciun caz, de boul ăla.
Dar vedeţi că, preşedintele comisiei de la eşalonul superior, pe care-l cheamă tot Cernat, dar Petrică, nu Romică, a dat cu capul în ţeava aia pe care ne-aţi ordonat s-o tăiem, da' n-am avut timp...
Într-o sâmbătă.
Băieţii de la poartă, care de obicei mă salutau prietenoşi, acum îngânau ceva, de teamă să nu se desconspire.
- Bună dimineaţa! îi salut eu. Să nu-mi spuneţi că iar mi-a interzis accesul în unitate, col. Romică Cernat, cel mai exigent șef de stat major dintre ofiţerii armatei noastre, care ar fi pierdut orice luptă, pentru că ar fi fost primul împuşcat!
- Ştiţi, e comisie mare, de undeva de la minister, se cercetează anumite aspecte...
- Şi pe mine nu mă informaţi?!
- Vă rugăm să ne iertaţi, dar am primit ordin să nu-l anunţăm nici pe comandant...
- Şi cine e comandantul vostru?
- Dumneavoastră, să trăiţi!
- Bine! Şi acum, ce facem? Mă lăsaţi să intru în unitate?
- Domnule comandat, domnul colonel Cernat ne-a ordonat să nu intraţi!
- Şi voi de cine ascultaţi?
- În niciun caz, de boul ăla.
Dar vedeţi că, preşedintele comisiei de la eşalonul superior, pe care-l cheamă tot Cernat, dar Petrică, nu Romică, a dat cu capul în ţeava aia pe care ne-aţi ordonat s-o tăiem, da' n-am avut timp...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)