Ce să-ţi zic, altceva?

Eu, cu prietenii mei, mai speciali...

Marius Harabagiu

Părintele Mihail

Între Marius Bălaşa şi Marian Stroe

Gl.bg.(r) Pavel Babeu - Comandantul unităţii 01303 între 1980-1984

Cristian Oniţoiu, colegul meu de bancă din LMDC, 1975-1978

Col. Adrian Lescan, Comandantul meu cât am fost Cdt. B.1Tc.

Col. Constantin Dascălu, Locţiitorul Cdt.Bg.1Mc.Trt.

Georgel Duţă

Tudorică Petrache - vecin, cel mai bun prieten, cel mai fair-play ofiţer român şi cel mai bun comandor din NATO 

Doamna Ivanov

Între Vasile Giura şi Marius Harabagiu

Cornel Florea

Mircea Suciu şi Ilie Mihai

Petru Pah şi Mircea Suciu

Col.prof.mil.dr. Gheorghe Pavel

Col.prof.mil.dr. Laurenţiu Duţescu

Cei mai buni ochitori

Gheorghe Toma (zis şi Tomiţă)

Eu, la UNAp, între Silvia şi Ana-Maria

În mare grabă

Trăim în foarte mare grabă
cam asta se petrece acum cu noi
de am ajuns să visăm degeaba
Niciunul dintre noi nu e în stare
ca vechii geţi
să tragă
cu arcurile în nori

Prinţesa lu' naşu'

Andra, prinţesa lu' naşu,

adică, prinţesa mea!

Despre prietenie

Din cei patru prieteni,

şi colegi de şcoală,
şi de clasă, din Mila 23,
Andrei (John), Radion, Ifim şi Andrian (Ciuşka),
au rămas doar trei.
Radion s-a dus
să-şi întindă plasele şi capcanele
pe care niciodată nu le-a avut,
mai spre apus.
Când ne-o veni rândul să-l căutăm,
sigur o să ne aştepte, cu peşte sărat
luat de la vecini, cu o cană cu vin
şi cu zâmbetul său blajin.
Rodea, Dumnezeu să te ierte!
Prietenul tău, Ifim

BENDIS - poezia interzisă

BENDIS*

Pe Dunăre trec șlepuri, alunecă vapoare
Ce poartă către Tulcea grâu și turiști englezi,
În insulele Deltei păduri cad sub topoare,
Dar, Bendis, tu, zeiță, dormi și nu le vezi.

Dormi, Bendis, lângă nuferi, în patul tău de ape,
În insule sunt pușcării și-un laminor,
Furtuni se-abat spre sate când zarea nu le-ncape
Că geții nu mai trag cu arcurile-n nori.

Nu te trezi, zeiță, visează între valuri
Când ciobul Lunii-n ele se leagănă tăcut,
Nu vrem să vezi epave ruginind la maluri
În apele în care odată te-ai născut.

Stau sălcii peste unde cu pletele plecate,
Mașina tăietoare e-un plutitor castel,
Popoarele de stuf privind-o resemnate
Așteaptă să le vină rândul la măcel.

Se instalează sonde la gurile de mare,
Miroase a benzină, strivesc țigări în ierbi
Braconieri ce-mpușcă mistreți și căprioare
Și sacrii tăi, pe grinduri, inegalabili cerbi.

Dormi, Bendis, lângă nuferi, în patul tău de ape,
Azi Delta o conduc bizari guvernatori,
Furtuni se-abat spre sate când zarea nu le-ncape,
Că geții nu mai trag cu arcurile-n nori.

                      Ioan POPA

                (poezie apărută în volumul ”Scrisoare către Pacepa”, 2006)

*Bendis – (Béndis, Mendis) este o zeiță din mitologia dacică adorată ca zeiță a Lunii, a pădurilor, a farmecelor, a nopții și poate ca zeiță magiciană 

foto - ifim

Valentine's Day

Astăzi este deci ajunul
marelui eveniment 

pe care toţi românii,
cu ales devotament,
din Suceava-n Calafat
şi din Ip la Ţăndărei
îl iubesc cu îndârjire
şi-l sărbătoresc
cu cinste mare,
numindu-l
Valentine's Day.
Deşi-l au pe Dragobete,
moştenit de la părinţi,
românaşii simt nevoia
unui număr mai mare de sfinţi.
Nu-nţeleg de ce adesea,
trebuie să ne prostim?
Avem un precedent, desigur,
în "prefă-te că muncim!"
Dacă pe ăsta de sus,
l-am acceptat, tacit,
în fine...
"Prefă-te că ne iubim"
în schimb,
eu spun că nu sună bine!
"Aşteptăm cu nerăbdare
să ne exprimăm
sentimentele..."
"ne vom reînnoi jurămintele..."
"vai, aştept, nu mai pooot..."
Ăsta-i un kitsch din import.
Fără teama de-a greşi,
Te întreb în miazăzi:
Da' cin' te opreşte dragă,
să iubeşti în orice zi?
Sau în fiece secundă,
ceas, minut sau clipă?
Sau măcar, şi cel mai bine,
Să iubeşti atunci
când îţi vine?
Şi cu riscul iminent
de a deveni remanent,
te întreb încă o dată:
De ce nu iubeşti permanent?                         

ifim, 13 februarie 2014 

Eu şi prietenul meu...

Nu ştiu dacă a fost observată
lipsa mea din uitatul sătuc
sau/şi nici în seamă băgată 
absenţa lui Ifim de pe feisbuc. 

Am fost plecat vreo trei zile
la invitaţia unui bun amic,
bineînţeles, fără să am pile,
înţelegeţi, sper, cam ce vreau ca să zic.

Nu prea departe, într-o călătorie,
dar nu ca-n poveşti, peste mări şi ţări,
ci chiar aproape, într-un orăşel ca o feerie,
pe coasta de est e celei mai negre mări.

V-aţi dat desigur, seama, aşadar,
că am fost plecat la Soci unde s-au deschis,
Jocurile Olimpice de Iarnă, 2014, cele, ca un vis,
invitaţia la acel spectacol fiindu-mi trimisă în dar. 

În camera de hotel ce mi-a fost rezervată,
plutea un parfum, discret, fin, de altădată. 
Imediat mi-am dat seama că acolo intrase,
chiar cel care mă invitase.

Iar pe o masă, frumos aranjată,
deşi probabil în grabă,
am văzut un buchet de flori, un plic,
două sticle de vodkă şi una de vin.



M-am uitat la sticlele de vodkă, pe care scria
"Stolichnaya" pe una şi "Smirnoff" pe alta.
Am zâmbit, dar nu chiar aşa surprins,
cel ce le-a pus, ştie ce-mi place, şi este distins.

Luai plicul pe care scria mare

"Prietenului meu, Ifim".
Iar mai jos, cu litere de-o şchiapă
era şi o completare, ca un fel de reproş, 
hotărât şi dur, dar sublim:

"Acum am puţină treabă, dar revin.
Totuşi, dacă ai timp,
grăbeşte-te,- dar nu încet,
cum e sloganul şiret
de pe la voi...
pe care îl ştim şi noi.
Vino pe stadionul olimpic,
te aştept!"

Deschisei plicul, în care găsii un bilet.
Înainte de a-l citi, scuturai şi plicul,
cum fac de obicei, de fel,
şi din acesta, pe mocheta de pe jos,
căzu un card VISA
cu numele meu pe el.

Mă aplecai, luai cardul şi-n portofel 

îl băgai, încet şi atent,
iar apoi începui să citesc biletul
scris în limba lui Puşkin, evident.

"Bine ai venit!
Iartă-mă că nu te-aştept cu pâine şi sare,
aşa cum e obiceiul pe la voi, ca atare,
într-o asemenea împrejurare!

Sper să mă întelegi, că am o treabă de soi,
mă întâlnesc cu mulţi oameni mari,
şi culţi, şi deştepţi, dar şi cu mulţi boi, 
care abia aşteaptă, ca şi laurii în cunună,
să fie văzuţi în preajma mea, sau cu mine,
împreună.

Vezi că în plic, lângă această scrisoare, 

este un card VISA în care ţi-am pus,
nu mult, doar opt milioane de parai.
Meriţi, şi puteam să-ţi pun mai mult,
dar am zis ca să nu bată la ochi
şi sper să-ţi ajungă pentru aici doar cât stai.

Deschide frigiderul şi în el vei găsi
două cutii.
Una e cu icre de Manciuria
provenit de la un somon prins de mine
iar alta, e cu caviar dintr-o belugă,
de Volga, cu care m-am luptat
trei ore şi un sfert...
Gustă din fiecare, şi-mi spui...
Doar la icre, eşti expert! :)

Şi încă ceva, poate ar fi trebuit ca asta 
să ţi-o spun chiar de la început.
Ţinuta sportivilor din ţara ta,
n-a surprins pe nimeni şi nu mi-a plăcut.

Costum negru, fes alb şi câteva smocuri,
prea ştearsă, prea anostă, prea sobră, 
parcă aţi fi venit la morgă
şi n-aţi fi venit la jocuri!

Dar, cred că te-am plictisit destul şi eşti frânt,
după această lectură, fără să scoţi un cuvânt!
Vreau şi cred ca aici, la noi, să te simţi bine!
Ştii că nu mint şi nici nu vorbesc în vânt.
Fac asta doar pentru tine, şi o fac rar, da' bine!

Prietene, acum, desfă o sticlă
Şi toarnă-ţi... un pahar cu vin!"
Biletul e semnat...
Vladimir Putin

ifim, 11 februarie 2014

Cobori în jos...

Cobori în jos, Luceafăr blând,

Alunecând pe-o rază,

Pătrunde-n casă şi în gând

Şi viaţa-mi luminează!

De-ar fi avut şi internet

Cel pe care-l ştim, ca... Escu,

Ne-ar fi cam tras vreo două pălmi,

De nu ne mai ardea de Băsescu! :)

Nu ştiu

Nu ştiu

cum ai făcut,
şi cât te-ai
străduit
dar ai reuşit
să faci
să mă simt
ca un păianjen
ce şi-a ţesut
pânza
în singurul colţ
greşit
sperând ca dintr-o
eroare
să prindă
doar
un ţânţar
două muşte
şi trei
domnişoare.

I need you, I miss you, I wont you, I love you

I need you, I miss you, I wont you, I love you
I need you, I miss you, I wont you, I love you
Tararap tap,
tararara,
Tararap tap,
tararararaaaaaa...
Dintr-o dată
brusc,
îmi dispăru
buna dispoziţie
şi cheful de cântat.
- Bă, scoate buletinu!
- Staţi aşa, cu cine am onoarea?
- Astuia îi arde şi de glume...
- Un moment vă rog, cu ce am greşit?!
- Nu e momentul ca tu să pui întrebări!
În gând, aveam cam acelaşi rahat, aceeaşi melodie...
I need you, I miss you, I wont you, I love you
I need you, I miss you, I wont you, I love you

Astăzi, chiar de m-aş întoarce...

Astăzi, 
chiar de m-aş întoarce
a-nţelege, nu mai pot,
unde-mi eşti,
copilărie,
cu pădurea Mazila,
cu Mila 23 plină de nuferi,
cu kalacolnia
bisericii vechi
ce mă aştepta,
cu prietenul 
Kolea,
Heroi,
înarmat până-n dinţi,
cu arc şi săgeţi,
şi cu prăştii,
puse-n chiloţi,
cu harpon
şi pistoale fierbinţi,
cu cherhanaua
plină cu peşte
viu,
abia scos din vintir
şi cu răcoarea
gheţăriei vechi,
acoperită cu stuf
sub un strat
gros, 
de muşchi
verzuliu,
cu Macarik,
cel vesel mereu
şi cu Serioja,
cel viteaz,
cu ochi albaştri
şi blond,
ca Tom Sawyer
dar mai năstruşnic 
ca el,
cu picioarele
pline de ţâpki
şi rapăn,
sănătos,
alergând desculţ,
ca să scap,
de kacialca
mamei,
care îmi
zâmbea duios...

Să mă ierte Isus Hristos

"Nimic nu este mai trecător decât forma exterioară, care se vestejeşte şi se trece ca florile câmpului la venirea toamnei... Numai sufletul, după voinţa Domnului, străluceşte ca o lumină şi nu se va stinge în vecii vecilor." Umberto Eco

Vă vine să credeţi, că documentul pe care vi-l arăt, a fost înlocuit cu altul, unde apar "noii viteji"? Eu, în cine şi în ce să mai cred? Să mă ierte Isus Hristos, Dumnezeul Meu, că nu-L subestimez! 

ifim

Trebuie,
aşa, simplu,
să spun
unor lucruri pe nume.
Pentru că,
acum cinci ani,
înainte de a mă hotărâ,
ca să plec din armată,
am făcut continuu,
în fiecare lună,
raport,
cf
Buletinului Informativ al Armatei
şi nici măcar
nu am primit răspuns!
Care colonel,
burtos,
incapabil,
şi laş,
se află,
în urma unei asemenea
mizerii...
Probabil că
pământul,
o să facă
dreptate,
cu
vântul.

Drumul spre Babadag

Ca să scurteze drumul, Nicuşor o luase de-a dreptul, peste câmp.
Încercai să aţipesc un pic, dar nu prea era nici momentul şi nici cazul.
Săream şi zburam prin caroseria ARO-ului, de ziceai că mă plictisesc.
- Ifime, e rândul tău! apucai să-l aud pe colonelul Romanescu, care mi-a şi proptit, sticla în braţe.
Nu prea era loc de obiectat sau comentat, aşa că, m-am executat, trăgând un straşnic gât...
- Lasă-l, că e tânăr şi mic, mă scăpă locotenent-colonelul Gherghina!
În hurducăiala dulce, mai aţipii un pic.

De ce iubesc Târgoviştea?

Iată câteva motive...