miercuri, 25 iulie 2012

Da ori Ba la Referendum?


           Pe net, pe sticlă (tv), pe garduri, în presă sau mai ştiu eu unde sunt atât de multe comentarii, poze, păreri, sfaturi şi îndemnuri, încât, pentru omul simplu este destul de greu să priceapă ce-i cu referendumul ăsta. 
Mai jos, prezint câteva lucruri pe înţelesul tuturor care ne ajută să înţelegem situaţia în care ne aflăm.
Înainte de toate însă, recunosc că, acesta e un plagiat!

1. Guvernul Ponta va fi în funcţiune până la alegerile parlamentare, indiferent de rezultatul referendumului.

Nu este subiectul referendumului!
2. Domnul Antonescu este preşedinte interimar până în 30 iulie, sau cel mult, încă 3 luni până la alegerile prezidenţiale anticipate.

Nu este subiectul referendumului!
3. Toate discuţiile televizate sau de la mitinguri nu fac altceva decât sa deruteze populaţia ca să nu mai înţeleagă de ce merge la referendum.
4. Susţinătorii domnului Băsescu ar trebui să prezinte realizările acestuia în cei 8 ani de mandat pentru care merită să fie menţinut în funcţie.
5. Cei care doresc destituirea domnului Băsescu ar trebui să prezinte argumentele pentru care trebuie înlăturat din funcţie.
6. Subiectul referendumului este DOAR DACĂ DOMNUL BĂSESCU merită sau nu merită să mai fie preşedintele nostru!

Care sunt valenţele votului meu, adică, de ce trebuie să merg la vot şi ce înseamnă votul meu:


1. Votez  DA - Sunt pentru demiterea lui Băsescu.
2. Votez NU -  Sunt pentru menţinerea lui Băsescu.
3. Votez DA şi NU - votez pentru menţinerea lui Băsescu.
4. Nu pot să ajung la vot - înseamnă că susţin menţinerea lui Băsescu.
5. Nu mă interesează - înseamnă menţinerea lui Băsescu.
6. Mi-e lene să merg la vot - înseamnă menţinerea lui Băsescu.
7. Am murit, dar sunt pe listă - înseamnă menţinerea lui Băsescu.


7'.Dacă am murit, nu mai pot face mare lucru, dar dacă sunt viu, e păcat să ratez o plimbare până la secţia de votare.

Nu în fiecare zi e referendum!
Şi mai mult ca sigur, este pentru ultima dată când are un asemenea subiect!

De luat aminte!

duminică, 22 iulie 2012

TROFI - reparatorul 007



                       Vestea că sunt chemat la general, mă luase oarecum pe nepregătite. Abia venisem din poligon și încă nu reușisem să scap de noroiul de pe bocanci. Cum era urgență, am șters bocancii cu o cârpă, le-am aplicat un strat de cremă proaspătă și dădui fuga la general.  Eram sigur că domnul general mă va întreba cum stau cu tancurile. 
 În mintea mea, stăteam bine: 30 în remize - toate lustruite, de arătau Nekerman, dacă permiteți acest termen, 12 în aplicația de la Babadag, iar diferența, în poligon, de unde abia m-am întors.
- Zi comandante, mă întâmpină domnul general, care e treaba cu TAB-urile?
Deci asta era, nu tancurile făceau obiectul controlului. Iar eu venisem doar cu un pix.
- Domnule general, tancurile noastre sunt toate operative...
- Lasă tancurile. Zi-mi cum stai cu TAB-urile?
Problema începuse să capete contur, pentru mine. Sigur, cineva ciripise că TAB-urile batalionului anexă erau pe chituci.
- Domnule general, TAB-urile aparțin batalionului de infanterie, iar cel mai în măsură să vă răspundă este comandantul batalionului, care...
- Nu e treaba ta. Comandantul batalionului este detașat la Sinaia, la Complexul Furnica, unde are destulă bătaie de cap cu toți cei care ajung să-și petreacă acolo concediul de odihnă... Ce te miră?
- Treaba asta cu petrecutul concediului de odihnă! Eu am reușit să-l iau numai în februarie și în noiembrie, și atunci, numai când absolut, nu aveam nevoie de odihnă...
- Iarăși, nu e treaba ta! Raportează: Batalionul de infanterie, nu este anexă la unitatea pe care o comanzi?!
- Este, dar starea TAB-urilor...
- Nu mai căuta justificări și alte motive. Răspunde, cum stai cu TAB-urile?!
Un alt gând îmi încolți în minte: dacă totuși, la nivelul ăl de sus, se cunoaște starea adevărată a tehnicii din dotare, nu-i momentul să spun adevărul, să scăpăm de aceste vechituri și să nu ne mai furăm căciula...
- Comandante, răspunde-mi la întrebare! mă învioră domnul general.   
- Nu stau deloc bine. TAB-urile abia se mai țin pe roți... Și-mi dădui drumul la gură: sunt pe chituci, cauciucurile sunt îmbătrânite, aparatură este veche, uzată moral, defectă sau chiar lipsește, motoarele sunt stricate, ruginite, gripate, unele au chiar blocul motor crăpat, transmisiile, cuplajele, angrenajele și așa mai departe sunt defecte... Practic, sunt mormane de fier vechi, iar noi cheltuim bani pentru ascunderea realității, lustru și pază.
- Cuummm? Ce tot îmi îndrugi aici? 
- Aceasta este realitatea cu TAB-urile!
- Cum îți permiți să faci asemenea afirmații? De ce nu le-ai reparat până acum?!
- Domnule general, starea tehnică a mijloacelor de luptă este raportată...
- Taci! Nu mă interesează! Din acest moment te apuci și repari toate TAB-urile din curte. Apropos, câte transportoare amfibii blindate aveți?
- In parcul mașini luptă sunt 25.
- De mâine, faci o planificare și-mi repari câte 5 TAB-uri pe săptămână! Ai înțeles?
- Am înțeles, dar sunt unele mici probleme... Eu sunt comandant la unitatea de tancuri, nu am nici cu ce și nici cu cine să repar ceva ce nu-mi aparține...
- Imediat vom da un ordin să-ți "aparțină"!
- Mai e o problemă...
- Care?!
- De fapt, sunt 25 de TAB-uri în cazarmă, dar mai sunt încă 5 trimise la reparat, de vreo 3 ani, la Uzina de Reparat Tehnică Militară din...
- Nu fi impertinent! Și nu mă interesează! Tu mi le repari pe toate! În patru săptămâni!

                                                                    ifim - amintiri din cătănie


duminică, 15 iulie 2012

Like!
















Mai zilele trecute, karadeniz imi marturisea ca la Galați exista un om bolnav de Deltă și Dobroge, Mircea Bezergheanu  şi ca are un blog intitulat "în tufișuri" http://intufisuri.blogspot.com.
Pentru mine, care sunt născut la Mila 23 şi destul de bun cunoscător al Dobrogei, dar şi iubitor al acesteia, evident că informaţia mi s-a parut interesanta. Aşa că l-am căutat si am răscolit prin postările lui. Ceea ce am gasit, m-a lasat masca. Fotografii adevarate, facute de un impatimit, probabil profesionist. Excepţional de frumoase! Minunate! Like!

vineri, 13 iulie 2012

Târgoviște, 32 de grade la umbră









Vechii voievozi din cetatea de scaun, îngrijorați de situația politică actuală...

                                                                                                                                         foto ifim (trofi)

vineri, 6 iulie 2012

Culorile (comorile) Deltei Dunării

Richard Smith, un dependent al aparatului foto, împătimit al naturii și iubitor al păsărilor, în ultimele zile ale lunii iunie 2012 a vizitat Delta Dunării. Ca nativ și admirator al deltei, am descoperit această ispravă a lui. Nu o pot trece cu vederea, ba mai mult, o supun vederii întregului glob pământesc.













Richard, sunt absolut minunate pozele tale!
M-au fascinat prin frumusețe, dar și prin faptul că au fost făcute în satul meu natal, Mila 23, localitate situată în inima Deltei Dunării!
Delta Dunării este o minune a naturii, situată în România, parte a Europei.
Pozele tale mi-au plăcut și m-au întinerit, prin redeșteptarea dorului de locul natal, Mila 23!
Welcome to Mila 23!

http://mybirdwatchingdaysout.blogspot.ro/2012/06/rumania-danube-delta-mila-23-june-2012.html

duminică, 1 iulie 2012

Ciorba de oase

             Atmosfera era un pic tensionată, unitatea fiind în așteptarea comisiei de la eșalonul superior. 
În afara santinelelor, nu vedeai niciun militar izolat sau umblând brambura. Subunităţile erau încolonate şi aliniate în faţa sălii de mese, iar militarii, unul câte unul, începuseră să intre la masă.
Conform programului,  de la ora 14.30 era masa de prânz.
Eu, ca OSU nou, care abia am luat serviciul în primire, aşteptam sosirea comisiei de la eşalonul superior. Pentru că mi s-a ordonat s-o aştept urgent, fără să mi se precizeze nici timpul şi nici locul, am început să merg cu paşi măsuraţi, între capătul aleii principale, a celei din mijloc şi a intrării în cantină, cele trei puncte terminus ale drumurilor din unitate.
La un moment dat, la capătul aleii ce dădea spre cantină, apare un ARO care se opri la câţiva paşi de mine. 
N-am apucat să-mi iau ţinuta regulamentară pentru raport, căci,  prin geamul deschis auzii o voce fermă şi hotărâtă:
- Căpitane, unde e comandantul?
- În sala de şedinţe, să trăiţi! Aşteaptă comisia...
- Bine. Ştiu unde este. 
Giulan, coboară aici! Începem inspecţia cu sala de mese! Căpitane, nu te formaliza, îl cunosc pe comandant, dumneata însoţeşte-l pe maiorul Giulan.
- Am înţeles, să trăiţi!
Auzisem de maiorul Giulan: i se spunea UFO.
Din păcate, nu mă interesasem de ce i se spunea aşa.
Dintr-o dată, iată-mă faţă-n faţă cu UFO!
Întâlnire de gradul III pe nepusă masă!
- De ce trupele stau şi nu fac nimic?
- Care trupe? Sunt militarii întorşi de la instrucţie şi aşteaptă intrarea la masă...
- Lipsă de respect! Nimeni nu s-a întors şi n-a strigat "Atenţiune"! Scaunul ăsta de ce n-are spătar?
- E taburet...
- De ce e mizerie, de ce miroase urât, a ce miroase?
- A mâncare!?
- Da?! Ce mâncare aveţi astăzi?
- Ciorbă de oase, pilaf de orez...
- Încetează! Voi! - şi se adresă celor patru camarazi de la prima masă ocupată complet. Mâncaţi ciorbă?
- ?! Bieţilor soldaţi le rămăseseră lingurile în aer.
- Ciorbă de oase?!
- Da, să trăiţi!
- Înseamnă că trebuie să aveți oase în farfurie! Ia să văd eu dacă aveţi oase în farfurie...
 ifim - amintiri din cătănie