Colonel (r) Remus Macovei ( Revista ART-EMIS )
De regulă militarilor le-a fost interzis să se implice în
politică. Aceasta nu a împiedicat conducerea tuturor partidelor care pe
parcursul timpului au guvernat România, să îşi formeze şi să îşi
fidelizeze un grup de generali, care,
odată partidul ajuns la putere, să ocupe cele mai importante funcţii de
conducere
din Ministerului Apărării/de Război, din Marele Stat Major sau de la
Departamentul de înzestrare al armatei. Aceştia, pe timpul
guvernării, executau
întocmai cerinţele partidului sau grupării/alianţei politice care i-a
numit în funcţii. După schimbarea puterii politice, de regulă, aceşti
generali erau numiţi în funcţii conform specializărilor, vechimii,
funcţiilor deţinute anterior şi gradelor avute. Această regulă nu se va
mai respecta în septembrie 1940, imediat după abdicarea regelui Carol al
II-lea, când generalul Ion Antonescu va îndepărta din armată 80 de
ofiţeri, dintre care 15 erau generali. Aceştia au fost trecuţi în
rezervă urmare a aplicării art. 58 din legea înaintărilor în armată
pentru că îşi dovediseră incompetenţa pe timpul retragerii din Basarabia
sau compromişi prin colaborarea cu Carol al II-lea. Trei dintre ei –
Gabriel Marinescu, Gheorghe Argeşanu şi Ion Bengliu – sunt arestaţi şi
încarceraţi la Jilava. Această primă epurare din istoria Armatei Române a
avut ca scop curăţarea şi întărirea organismului militar prin
înlăturarea elementelor necorespunzătoare de la conducerea acestuia. În
perioada următoare mare parte dintre aceşti generali vor deveni inamici
ai
mareşalului Ion Antonescu şi se vor implica în acţiuni complotiste
împotriva acestuia.
La 23 august 1944 se va declanşa
prima epurare politică în armata română. Acum se va da startul unei
acţiuni care se va repeta cu o periodicitate regretabilă şi care va avea
consecinţe nefaste asupra generalilor armatei române. Acţiunea dictată
de noul aliat al României se va încheia în 1964 cu distrugerea elitei
militare româneşti.Transformarea armatei regale în armată populară era
condiţionată de dispariţia venerabililor generali, formaţi în cultul
onoarei şi demnităţii,care au condus cu pricepere şi curaj trupele
române pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, Generalii
care în perioada interbelică şi pe timpul celui de al doilea război
mondial au îndeplinit funcţii de miniştri sau miniştri secretari de
stat, generalii care s-au aflat în funcţii de conducere în
Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în
Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de armată,
Diviziilor şi Brigăzilor vor fi judecaţi şi condamnaţi în urma unor
simulacre de procese. În această perioadă peste 161 de generali vor fi
condamnaţi, 78 dintre ei murind în închisorile comuniste: 19 la Aiud, 17
la Sighet, 12 la la Jilava, 9 la Văcăreşti, 5 la Canal şi Făgăraş, 3 la
Gherla, 2 la Râmnicul Sărat, câte unul la Botoşani, Dej, Galaţi, Ocnele
Mari, Piteşti şi Târgul Ocna. Alţi doi generali au murit pe timpul
anchetelor executate de către Securitate, un viceamiral a murit într-o
închisoare care nu a putut fi identificată, iar generalul Gheorghe
Avramescu a fost asasinat pe front de agenţi ai N.K.V.D..
Noile criterii pe baza cărora un militar putea ajunge în doar câţiva
ani general nu aveau nimic de a face cu criteriile riguroase din
perioada interbelică: origine socială sănătoasă, devotament faţă de
cauza poporului şi a partidului. Pentru ca succesul să fie sigur aceştia
trebuiau să se căsătoreacă, doar după ce viitoarea soţie şi părinţii
acesteia erau verificaţi asupra moralităţii, originii sociale şi a
devotamentului faţă de Republica Populară Română. Viitorii generali ai
armatei populare vor fi selecţionaţi din rândul:
- tinerilor cu o
pregătire intelectuală sumară, care la admiterea în şcoala militară vor
da examen la dictare şi rezolvarea unei probleme de matematică;
-
tinerilor din cele două divizii de voluntari formate din prizonierii în
U.R.S.S., care juraseră să lupte pentru o prietenie trainică între
România şi Uniunea Sovietică şi care acum au avut acces nelimitat la
funcţiile de conducere din Armata Română;
- ilegaliştilor comunişti, care fără nicio pregătire militară, sunt avansaţi în gradul de
general. A fost pentru prima oară în istoria armatei române când s-a întâmplat aşa ceva.
A doua epurare politică are loc după 1965, când generalii cu
studii în U.R.S.S., care ocupau funcţiile vitale în Armata Română, unii
dovediţi spioni ai serviciilor secrete sovietice K.G.B. sau G.R.U., vor
fi trecuţi în rezervă sau numiţi în funcţii periferice în economia
naţională. Marea majoritate a acestora se vor angaja în acţiuni
complotiste împotriva lui Nicolae Ceauşescu, fiind sprijiniţi din umbră
de aceste servicii. Nucleul dur al complotului care se va solda în 1989
cu înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost reprezentat de generalii:
Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Ştefan Kostyal, Gheorghe Logofătu, Marin
Pancea.
Cea de a treia epurare politică are loc după
evenimentele din decembrie 1989 când o bună parte dintre generalii,
proveniţi din ofiţerii
care au beneficiat de avansări excepţionale în perioada 1947-1953, ca
şi cei peste 20 de generalii dovediţi ca agenţii K.G.B. sau G.R.U.,
reactivaţi în decembrie 1989 de Ion Iliescu, vor fi înlăturaţi din
armată. Dintre aceştia opt vor fi judecaţi şi condamnaţi pentru
organizarea şi conducerea acţiunilor militare pe timpul represiunii
(16-22 decembrie) sau a luptei cu „elementele teroriste” – Ion Coman,
Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Dumitru Drăghin, Iulian
Topliceanu, Ion Dincă, Constantin Olteanu, Constantin Rotariu. Din
păcate, deşi noile autorităţi au clamat reîntorcerea la tradiţiile
Armatei Române, noii generali vor proveni din rândul militarilor
compromişi în timpul evenimentelor din decembrie şi al oportuniştilor de
cea mai proastă speţă. Pe parcursul a câtorva luni, cel mult pe
parcursul a doi-trei ani, aceştia, obţin grad după grad şi preiau toate
funcţiile de conducere ale Armatei
Române. Sunt caracterizaţi, ca şi politicienii care le-au susţinut
ascensiunea în grade şi funcţii, de o nemărginită sete de parvenire.
Este perioada în care Armata Română devine o tarabă în care totul este
de vînzare: grade, funcţii, titluri de doctor, titluri ştiinţifice în
învăţământul militar, majoritatea contractelor etc .
Putem
afirma că astăzi este în plină desfăşurare a patra epurare politică,
făcută de această dată de D.N.A.. Acest organism fiind puternic
influenţat politic, epurarea este doar parţială şi selectivă, toţi marii
vinovaţi de situaţia dezastruoasă în care se află Armata Română, fiind
ocoliţi de acţiunile procurorilor. Niciunul din generalii aflaţi în
spatele următoarelor afaceri nu au răspuns pentru pagubele produse
armatei: Motorola, Ţigareta II, Distrugătorul Mărăşeşti, Marconi, Star,
Algoritm politic în înzestrarea armatei, Ghidul,
Larom, Fregatele, Alenia, Azur, Case pentru generali.
La
ora actuală probabil că Armata Română ocupă primul loc între ţările
membre N.A.T.O., din punct de vedere al numărului de generali condamnaţi
pentru acte grave de corupţie. După 1997 un număr de 19 generali au
fost condamnaţi pentru astfel de acuzaţii: 2 foşti şefi ai S.M.G., 8 din
structuri centrale, 4 comandanţi de mari unităţi (structuri
echivalente), 3 rezervişti. Din păcate, politicienii care periodic se
succed la conducerea României, nu sunt îngrijoraţi de această situaţie.
La fel cum nu par a fi îngrijoraţi nici partenerii externi ai României
din NATO. Este regretabilă această atitudine, pentru partenerii străini
fiind scuzabilă, având în vedere că aceştia sunt mai degrabă interesaţi
de obţinerea de către ţările lor a unor contracte foarte avantajoase lor
şi păguboase pentru înzestrarea Armatei Române – vezi
fregatele engleze, tancurile germane Gepard, rachetele olandeze Hawk,
transportoarele elveţiene Piranha, avionul italian Spartan etc.
Generalii patrioţi au dispărut, locul lor fiind luat de generali corupţi şi
compromişi, care fac fără nicio reţinere jocul străinilor. Din caza
acţiunii iresponsabile a acestora, armata este într-o situaţie dificilă.
Cu o înzestrare sub orice critică din cauza subfinanţării cronice, cu
prestigiul gradului de general la cea mai scăzută cotă imaginabilă, cu
moralul militarilor subminat de atentatele la prestigiul statutului de
militar, unele venind chiar de la comandantul suprem (vezi recenta
caracterizare a ministrului apărării naţionale), Armata Română este
departe de ceea ce ar trebui să fie o armată modernă, membră a N.A.T.O..
Dacă nici acum, conducătorii noştri politici nu înţeleg şi nu
acţionează în favoarea interesului naţional, care impune îndepărtarea
urgentă a generalilor
corupţi, pericolul este imens. Este momentul ca generalii cu adevărate
cariere militare, care au parcurs toate treptele ierahice, care s-au
afirmat la comanda unor unităţi şi mari unităţi, inclusiv în teatrele de
operaţii şi care au dat dovadă de moralitate deosebită, să acceadă în
funcţiile importante, luând locul „generalilor de carton”. Este singura
şansă a Armatei Române, ratarea ei fiind mai mult decât condamnabilă.
Imaginea este cu titlu de prezentare.
:)
