sâmbătă, 2 februarie 2013

Apel aproape umanitar



Dragii mei prieteni!
Fraţilor!

Vă mulţumesc pentru că vă aduceţi aminte de mine
 şi-mi trimiteţi prin e-mail mesaje, felicitări,
povestioare, pilde, iconiţe, fel de fel de alte lucruri şi chiar rugăciuni,
care mai de care mai frumoase şi mai adevărate.
Dar vă rog din suflet, vă implor chiar, nu-mi cereţi să le retransmit, şi
mai mult, nu-mi condiţionaţi retransmiterea acestora de împlinirea
sau neîmplinirea unor visuri, dorinţe, aspiraţii şi aşa mai departe.
Datorită încăpăţânării mele de a nu da curs solicitării voastre, 
vă mărturisesc faptul că am pierdut cel puţin jumătate din
numărul prietenilor virtuali pe care l-am avut la un moment dat.
Mai mult chiar, norocul m-a părăsit definitiv, sănătatea mi s-a
şubrezit, datoriile la bancă au rămas aceleaşi iar cu
dragostea stau din ce în ce mai prost.
Făcând un scurt bilanţ, cred că am acumulat 287 ani de ghinion, 47 de
blesteme, j'de mii de înjurături, umplându-mă de griji şi nevoi.
Totodată, am ratat cel puţin douăsprezece minuni şi zeci de miracole.
Chiar şi credinţa mi-e pusă la îndoială, de către cei care mi-au trimis
iconiţe şi rugăciuni, fiind convinşi de faptul că sunt un necredincios.
Aşadar, vin în faţa dumneavoastră cu acest apel, aproape umanitar,
prin care vă rog să mă scutiţi de retransmiterea mesajelor dumneavoastră.
Cu aleasă preţuire şi adâncă consideraţie.
al vostru (încă) prieten, Ifim
Iar ca să salvez ce se mai poate salva, înscriu această postare la  jocul