Înțepătura de albină

Astăzi am privit cerul și m-am lăsat dus de
unduioasele plecăciuni ale unei sălcii triste.
Deodată, atenția mi-a fost atrasă de câteva albinuțe
care au căzut în apă, confundând-o probabil cu cerul.
Am întrat în apă și le-am salvat.
Una dintre ele, drept mulțumire,
m-a înțepat, și apoi a zburat, (după regină, cred.)
Așadar, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Dar nu vă grăbiți acum ca să înțepați
și să vă vărsați tot veninul.
Luați pilda albinei, a cărei înțepătură
este propriul sacrificiu.