Povestea a început în 2003, când mi-am cumpărat un aparat foto digital, turistic. Avea memoria de 8 MB. I-am atașat și un card de memorie de 128 MB, care atunci costa 350 de lei. Menționez asta doar spre comparație cu ce e azi. Primele serii de poze, evident, și cele mai valoroase, le-am pierdut. Pentru că aparatul relua seria de poze, dându-le aceeași denumire. Eu nefiind în temă, adică, neștiind, le-am descărcat unele peste altele, acest fapt ducând laștergerea celor precedente care aveau aceeași denumire. M-am prins de figură după ce mi-am șters câteva sute de poze. Mi-aduc aminte cu nostalgie de acea vreme (deși n-au trecut nici 15 ani) când făceam poza și cei cărora le-o făceam, erau încântați s-o vadă.
Recunosc, păream ciudat cu foto aparatul meu rugându-i insistent să pozeze, mă refer la trecători, rude, prieteni.
Dar până în 2014 am făcut peste zece mii de poze. Plus câteva mii și mai încoa.
Timpul a trecut prea repede, fiind împins din spate de evoluția tehnologiei. Dar și noi trecem, uneori, prea repede.
Foarte mulți din cei pozați au trecut dincolo.
Pentru ei, pozele mele sunt un gest de recunoștință, gingașă amintire și temporar amânată revedere.
Mizând pe frumusețe, am fotografiat Delta.
Și de aceea, am numit-o delta mea, adică,
Delta lui Ifim
https://www.facebook.com/Ifim59/
Recunosc, păream ciudat cu foto aparatul meu rugându-i insistent să pozeze, mă refer la trecători, rude, prieteni.
Dar până în 2014 am făcut peste zece mii de poze. Plus câteva mii și mai încoa.
Timpul a trecut prea repede, fiind împins din spate de evoluția tehnologiei. Dar și noi trecem, uneori, prea repede.
Foarte mulți din cei pozați au trecut dincolo.
Pentru ei, pozele mele sunt un gest de recunoștință, gingașă amintire și temporar amânată revedere.
Mizând pe frumusețe, am fotografiat Delta.
Și de aceea, am numit-o delta mea, adică,
Delta lui Ifim
https://www.facebook.com/Ifim59/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".