El este Baghi și la cei patrusprezece ani omenești pe care-i are, știe multe. Nu vreau să-l perii, că lasă puf, dar aș spune că a ajuns chiar la un nivel de înțelepciune, din moment ce nu-l deranjează absolut deloc faptul că noi continuăm să avem impresia că sunten stăpânii lui. Fiind așa apropiați și stând mult timp împreună, am ajuns chiar să ne citim gândurile, bineînțeles, în acele momente în care ne putem suporta.
Bunăoară, de multe ori, văzându-l cugetând adânc (așa cum se vede în fotografiile de mai jos) nu mi-e greu să-mi închipui la ce se gândește și de ce este atât de îngrijorat.
Vom putea ieși cu blana întreagă din acest anotimp atât de frumos, dar iată, capricios, spre totala noastră surprindere?
Problema transferurilor este valabilă numai în fotbal, sau mai ales în politică, unde se practică săritul dintr-o bărcuță-n alta, după cum aceasta pare mai sigură, are un vânticel mai bun sau un cârmaci mai dibaci?
E bine sau e rău că parlamentarii fac grevă? Chiar dacă sunt sau nu în grevă, oricum nu fac nimic. Oare pentru asta au fost aleși?...
Și uite-așa, miau-miau-miau, bla-bla-bla, șirul gândurilor lui Baghi este aproape fără de sfârșit.
Sunt multe lucruri despre care habar nu are și chiar dacă le-ar cunoaște, nu le-ar da crezare.
Ar crede el oare, că cel mai bun prieten al lui este guvernul? Nicidecum!
Și cu toate acestea, toată ziulica, guvernul nostru umblă cu pisica-n traistă!
