duminică, 18 noiembrie 2012

În aşteptarea lui Don Quijote


 Ţine minte, dragul meu Sancho, de la cel care are multe merite, se şi aşteptă să facă mai mult.
 Chiar şi între demoni există unii mai răi decât ceilalţi, iar între mulţi oameni răi e de regulă şi câte unul bun.
 Încearcă să descoperi adevărul ascuns, atât după făgăduinţele şi darurile bogatului, cât şi după vaietele şi rugăminţile săracului.
 Întotdeauna, Sancho, se spune că a face bine celor răi e un fel de a arunca apă în mare.

Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea.

 Îmbracă-te ca lumea, că un băţ gătit nu mai seamănă a băţ.
 Libertatea, Sancho, este unul din darurile cele mai de preţ pe care cerul l-a dăruit oamenilor: cu ea nu pot fi asemuite nici bogăţiile pe care le ascund pământul şi marea; pentru ea, ca şi pentru cinste, poţi şi trebuie sa-ţi dai şi viaţa; iar pierderea ei este cel mai mare rău ce ţi se poate întâmpla.
 Mănâncă puţin şi cinează şi mai puţin, deoarece sănătatea întregului corp se făureşte în bucătăria stomacului.
Fii cumpătat la băutură, ţinând socoteală că vinul băut peste măsură, nici nu păstrează tainele şi nici nu se ţine de cuvânt.
Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha

10 comentarii:

  1. frumos ai adaptat intelepciunea unui visator al altor timpuri noilor "mori de vant" dovada ca ce e important e inca demn de urmat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos te-ai jucat cu pozele si cuvintele. O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cris-Mary, mulţumesc şi bun venit!
      A fost un joc frumos şi plăcut!
      O duminică frumoasă şi ţie!

      Ștergere
  3. Astea-s prea înalte pentru Don Quijote.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred!
      Don Quijote este cel mai mare cavaler rătăcitor.
      Prin urmare, încă nu s-a făcut nimic pe măsura lui.
      Liviu, o duminică frumoasă!

      Ștergere
  4. Cam de cati ani sunt atatea eoliene pe la voi? Acum ceva ani erau pe drumul spre Bulgaria...dupa ce se trecea in Bulgaria.
    Oare chiar sa-l astepte ele pe Don Quijote? ;) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am o poză pe Panoramio cu prima eoliană. Nu ştiu dacă era chiar prima, dar e prima pe care am văzut-o.
      Asta se întâmpla în 2009.
      Acum, în Dobrogea (la noi!), ar trebui să fie...
      cam o mie!
      Dar eu îţi scriu din Târgovişte.
      Pe 15 noiembrie am trecut printre eoliene şi am oprit în două sau trei refugii ca să le privesc.
      Mi s-a părut că-s în aşteptarea lui Don Quijote! :)

      Ștergere
  5. Ei, acuma n-o să tulbur eu momentul tău de înțelepciune, dragă Ifim, dar, știi ceva? Am dat fuga la Don Quijote, am deschis la întâmplare ,și iată ce-a ieșit(pg. 130, volumul III, biblioteca școlarului„Niciodată schiptrele și coroanele împăraților din comedii , răspunse Sancho Panza, n-au fost făurite din aur curat, ci numai din fluturi de aramă și din foi de tinichea..„
    o fi bine, o fi rău?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când vorbim despre Don Quijote, chiar dacă nu-i rostim numele, gândul ne duce şi la Sancho Panza, nu-i aşa?
      Şi asta e bine.

      Ștergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".