Radical

Aş zice că noi, cei care trăim pe acest pământ românesc, suntem extremişti.
Adică acei jucători de fotbal cărora le place să dea goluri. Numai că, de cele mai multe ori, nimerim în propria poartă. 
Ceva ce ne este caracteristic, este radicalul.
Dar nu radicalul ca şi un produs de numere raționale pozitive.
Nu. 
Noi suntem radicali în atitudine şi gândire.
Spre exemplu: 
Am fost domni până prin 1947 toamna. S-a luat hotărârea să devenim tovarăşi. Brusc, toţi am devenit tovarăşi.
Prin 1990, în mod radical, toţi am redevenit domni.
Bine-bine, mă veţi întreba, şi ce-i cu asta?
Iată ce e. Să nu mai fim aşa radicali.
Adică, să fim cumpătaţi şi chibzuiţi.
Pentru că acum, trebuie să te adresezi unui excroc cu "domnule excroc", unui corupt cu "domnule corupt", unui hoţ cu "domnule hoţ", unui ticălos cu... şi aşa mai departe.
Dacă-am fi păstrat apelativul "tovarăşe", lucrurile sunau altfel: "tovarăşe excroc", "tovarăşe corupt", "tovarăşe hoţ"...