Plici!

Ieri am spart această cană:
Plici!
Neatent, ce poți
să zici?                           

M-am gândit, m-am tot sucit,
cana nu s-a m-ai lipit.
Vine Dana, furnicuța,
numai zâmbet pe ea,
drăguța.
Ce-i cu tine, măi bărbate?
Ia spune-mi, te rog, măi frate!
- Am spart o cană!
- Nu-i nimic! 
Dar ai spus drept,
și pentru asta,
eu te iert!           

Nu era nimic să fie,
dar s-a pus de-o vijelie,
ce-ntr-o clipă,
un pic poate mai vastă,
a măturat 
florile de la fereastră.
Vine Dănuța 
plângând la mine...
- Ce-i cu tine, soțioară?
Nu-i așa,
că florile de la pervaz,
din glastre, 
au căzut pe parbrizul
mașinii noastre?