duminică, 12 iunie 2022

Nu știu ce s-a întâmplat

 Nu știu ce s-a întâmplat cu noi în ultimii doi ani.

Parcă ne-am dezumanizat. 

Dar trebuie să vorbesc doar despre mine, ifim.

Nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Pandemie, stare de urgență, de alertă, concediere, război...

Cu toate astea, vă ofer cu drag, un apus de soare din Dumbrava de Dâmbovița

și trandafiri din grădina lui Ifim.






miercuri, 30 decembrie 2020

Acum 31 de ani

31 de ani au trecut de când aveam 30 de ani... Alexandru avea 3 ani și râsul lui ca un clinchet de clopoței mă făcea fericit. Deci, pot spune că și eu am cunoscut fericirea.

vineri, 5 iunie 2020

În răcoarea dimineții

În răcoarea dimineții, urmele potcoavelor, paralelele lăsate de roți și mirosul proaspăt de balegă de cal, îmi dădură impresia că pierdusem căruța lui nenea Iosip. Nu-i nimic, sunt tânăr și puternic, parcurg distanța de la Mila 23 la Mila 18 alergând. Cam pe la cotul digului, undeva, la jumătatea drumului, mi-am dat seama că am uitat masca. Fuga înapoi... Sper din tot sufletul că veți înțelege ce vreau să spun.
Delta lui Ifim






sâmbătă, 18 aprilie 2020

Счастливой пасхи!

HRISTOS A ÎNVIAT!
Vă doresc un Paşte fericit, luminat şi liniştit.
Pace, dragoste, recunoștință, iertare, liniște și speranță
în jurul nostru, dar mai ales,
în sufletul fiecăruia dintre noi.

duminică, 7 iulie 2019

Fructe de Medgidia

Bună dimineața!
Când se face piața? Dimineața!
Caise și piersici de Medgidia
„procurate” din piața „1 Mai” din Târgoviște.




vineri, 31 mai 2019

1 iunie 2019


1 iunie, Ziua Copiilor! 
Este și ziua copilăriei noastre.
OK 
Este Ziua noastră, a tuturor!

duminică, 21 aprilie 2019

Sfântu Gheorghe de Paris



(În urmă cu puțin timp, venind spre Târgoviște, am văzut o mașinuță dată peste cap, cu câteva sute de metri înainte de noua ARCTIC, cea din stânga, venind dinspre București. Nu vreau ca să vă încurc mai mult. De aceea,) propun ca toate șoselele patriei să aibă cel puțin lățimea Brațului Dunării, Sfântu Gheorghe (foto). Iar propunerea mea e motivată de faptul că nici acesta nu e prea larg din moment ce nu a fost nimerit de către cei care aveau în barcă valoarea reconstrucției de la Notre-Dame din Paris.


duminică, 14 aprilie 2019

La posturi! De ce nu?

Mâine, luni, 15 aprilie 2019, la ora 10.00 voi fi prezent la sediul
Batalionului 114 Tancuri „Petru Cercel” din garnizoana Târgoviște,
cu prilejul aniversării acestei unități. 
Cu emoții firești, aștept reîntâlnirea cu foștii comandanți
și cu dragii mei foști subordonați și colegi.
„LA POSTURI!”


P.S. Marți, 9 aprilie 2019, am împlinit 60 de ani!


sâmbătă, 30 iunie 2018

După revederea de 40 de ani...


La o săptămână de la frumoasa noastră întâlnire,
 bucuria revederii, dar și certitudinea că am îmbătrânit încă nu-mi dau pace.   








duminică, 6 mai 2018

Când primăvara


Când primăvara, visele-nfloresc
mânați de soare și de mulți alți aștri
eu prind putere ca să mai iubesc
pe sub privirea-acestor ochi albaștri.


luni, 9 aprilie 2018

Ifim la 59 de ani

Vă mulțumesc pentru urări.
Voi încerca să vă răspund la fiecare.
Astăzi, de ziua mea, apreciați-mi
măcar tricoul. L-am comandat cu 
aproape două luni în urmă,
din LOS ANGELES, USA.
Și vă spun că pe etichetă nu scrie
MADE IN CHINA. Sau scrie?
Stați să verific! 😜🍾😜






vineri, 19 ianuarie 2018

Delta lui Ifim

Povestea a început în 2003, când mi-am cumpărat un aparat foto digital, turistic. Avea memoria de 8 MB. I-am atașat și un card de memorie de 128 MB, care atunci costa 350 de lei. Menționez asta doar spre comparație cu ce e azi. Primele serii de poze, evident, și cele mai valoroase, le-am pierdut. Pentru că aparatul relua seria de poze, dându-le aceeași denumire. Eu nefiind în temă, adică, neștiind, le-am descărcat unele peste altele, acest fapt ducând laștergerea celor precedente care aveau aceeași denumire. M-am prins de figură după ce mi-am șters câteva sute de poze. Mi-aduc aminte cu nostalgie de acea vreme (deși n-au trecut nici 15 ani) când făceam poza și cei cărora le-o făceam, erau încântați s-o vadă.
Recunosc, păream ciudat cu foto aparatul meu rugându-i insistent să pozeze, mă refer la trecători, rude, prieteni.
Dar până în 2014 am făcut peste zece mii de poze. Plus câteva mii și mai încoa.
Timpul a trecut prea repede, fiind împins din spate de evoluția tehnologiei. Dar și noi trecem, uneori, prea repede.
Foarte mulți din cei pozați au trecut dincolo.
Pentru ei, pozele mele sunt un gest de recunoștință, gingașă amintire și temporar amânată revedere.
Mizând pe frumusețe, am fotografiat Delta.
Și de aceea, am numit-o delta mea, adică,
Delta lui Ifim 

https://www.facebook.com/Ifim59/








duminică, 24 decembrie 2017

LA MULȚI ANI, CU SĂNĂTATE!

VĂ DORESC DIN SUFLET
UN MINUNAT SFÂRȘIT DE AN
ȘI TOATE CELE BUNE ÎN 2018!
CRĂCIUN FERICIT!
LA MULȚI ANI, CU SĂNĂTATE,
CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE!
DRAGOSTE, LOIALITATE ȘI CREDINȚĂ!


sâmbătă, 16 decembrie 2017

Drum luminat în ceruri, REGELE MEU!

Iartă-ne!
Și pune o vorbă bună la Dumnezeu ca să devenim
 ROMÂNIA 
pe care ai iubit-o și ai dorit-o întotdeauna!



joi, 30 noiembrie 2017

De Sfântul Andrei...

Andriușa
Unchiul Andrei era fratele cel mai mic al mamei.
Era așa de bun și de blând, încât toată lumea îi găsea numai cusururi.
Dar Andriușa era obișnuit cu treaba asta.
Tata nu-l lua la baltă, la scuturat vintire, pentru că, zicea el, Andrei l-ar fi încurcat și enervat, stând acolo, în cerdacul bărcii și făcând glume sărate și piperate, căci la asta se pricepea, mai ceva ca Ion Creangă.
- De ce nu-l luăm și pe unchiul Andriușa cu noi la baltă?
- Pentru că nu-i place să se trezească devreme și mai ales pentru că are treabă acasă, de reparat la fronton, la gard, la barca aia veche, la ferestre și la uși...
Uitai să vă spun că unchiul Andrei era tâmplar. Unul extrem de priceput. Tot ce făcea era util, funcțional și durabil. Artă, cu alte cuvinte!
Cu toate acestea, unchiul Andriușa abia aștepta să venim noi din baltă, eu și cu tata. Pentru că, în arșița amiezii de vară, tata cădea frânt de oboseală, la umbră și răcoare, în camera dinspre nord, dar eu, după atâta legănare cu lotca, abia așteptam ca, împreună cu unchiul Andriușa, să evadăm pe întinderea liniștită a Dunării Vechi, în locuri numai de noi știute, unde vedeam doar apa, sălciile de pe mal și păsările cerului, unde puteam să ne scăldăm în voie, nevăzuți de nimeni și unde am auzit cele mai frumoase povești și năstrușnice întâmplări.
Astăzi, de ziua Sfântului Apostol Andrei, mi-am adus aminte că am cunoscut și eu un sfânt, pe unchiul meu, Andriușa, probabil, cel mai bun și mai blând suflet!