Ieri, în acea clipă, sau secundă,
când am fost treaz,
un gând, ca o sulă, parcă,
m-a împuns şi mi-a spus să fiu breaz.
Cam de o lună,
apreciez şi presupun,
chiar nu băusem nimic,
dar e tardiv, s-o spun
acum, oricum...
Se pare că, analizând încet,
a fost chiar luna-n care,
n-am avut carnet.
Căci mi-a fost suspendat,
pe motiv de păcat, consemnat,
în teza amicului meu Baghi,
de doctorat.
Problema e că atunci,
timp de o lună,
probabil, ca să mă răzbun,
nici că am mai fost
vreodată beat tun.
Şi cred că am umblat
pe străzi, pe jos, fiind treaz,
asta numai ca să le fac
la toţi în necaz.
OK! Bine! A trecut timpul,
am fost cuminte destul!
Asta o spun, acum, zău!
Căci nu sunt nici primul,
poate nici ultimul,
cu această poveste, mereu.
Deci, ieri, aşa, chiar brusc,
în gât am simţit ceva,
ca un usc,
care s-a răspândit,
prin tot corpul,
influenţând imediat,
şi partea de creier
neafectat.
Mi s-a făcut o sete
cruntă, prin urmare,
vedeam în jur numai pahare!
Ştiu, nu e mare secret
că setea poţi s-o potoleşti,
cu apă de la robinet.
Dar setea mea a fost altfel,
a fost altceva.
O sete de FINLANDIA!
(va urma) Ifim, 7 aprilie 2013
când am fost treaz,
un gând, ca o sulă, parcă,
m-a împuns şi mi-a spus să fiu breaz.
Cam de o lună,
apreciez şi presupun,
dar e tardiv, s-o spun
acum, oricum...
Se pare că, analizând încet,
a fost chiar luna-n care,
n-am avut carnet.
Căci mi-a fost suspendat,
pe motiv de păcat, consemnat,
în teza amicului meu Baghi,
de doctorat.
Problema e că atunci,
timp de o lună,
probabil, ca să mă răzbun,
nici că am mai fost
vreodată beat tun.
Şi cred că am umblat
pe străzi, pe jos, fiind treaz,
asta numai ca să le fac
la toţi în necaz.
OK! Bine! A trecut timpul,
am fost cuminte destul!
Asta o spun, acum, zău!
Căci nu sunt nici primul,
poate nici ultimul,
cu această poveste, mereu.
Deci, ieri, aşa, chiar brusc,
în gât am simţit ceva,
ca un usc,
care s-a răspândit,
prin tot corpul,
influenţând imediat,
şi partea de creier
neafectat.
Mi s-a făcut o sete
cruntă, prin urmare,
vedeam în jur numai pahare!
Ştiu, nu e mare secret
că setea poţi s-o potoleşti,
cu apă de la robinet.
Dar setea mea a fost altfel,
a fost altceva.
O sete de FINLANDIA!
(va urma) Ifim, 7 aprilie 2013
Nici măcar cu bicicleta,
RăspundețiȘtergereNu ai traversat orașul?
Sau îți mai păstreze luneta,
Să-l eviți „ la fix„, pe „nașul„?
Zi de zi fără mașină,
Să bați drumul la picior?
Zău că ți se face milă,
De așa un călător...//
Ce-i aceea „Finlandia„?
E vreo tipă ca Maria?
Sau o licoare fermecată
Ce îți schimbă viața toată??
Da, aşa s-a întâmplat.
ȘtergereOraşul l-am traversat,
pe jos, în lung şi-n lat,
şi culmea, treaz, nu beat!
Şi l-am traversat, aşa, uşor,
perpedes, într-o linişte discretă,
singur, făcând haz de umor,
chiar şi fără... trotinetă.
Aş fi vrut eu ca Finlandia,
să fi fost precum Maria!
Dar despre cum şi ce e
ai puţintică răbdare, bre,
căci încă sunt impresionat
de soarele pârguitor al Finlandei,
cel de la miezul nopţii,
sub care cândva, Moşul,
câţiva reni a înhămat
la sania lui, fermecată,
doar ca să nu meargă
pe jos, ci să zboare...
Dar chiar,
acum serios,
fără umor,
despre ea,
Finlandia,
vei afla,
tot ce se poate şti,
în episodul
următor.