Primăvara a sosit,
cu-al ei iz de iarbă crudă,
peste trupu-mi obosit,
gârbovit, sub haina udă.
Primăvara a sosit,
cam târziu, da' bine îi,
că din cei făr' căpătâi,
m-a ales tocmai pe mine.
Primăvara a sosit,
ca o gropiță-n obraz
și ca o fustiță scurtă,
făcându-ți mai mult necaz.
Primăvara a sosit,
cu mugurii visând la flori.
Cu parfum, de tinerețe,
și-n inimi numai fiori.
Primăvara a sosit,
dar nu în parc, nici pe alei.
E aicea, lângă mine...
Chiar o văd... e-n ochii ei!
Ifim, 5 aprilie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".