San Francisco

Dac'aş putea,
aş zbura,
direct,
spre
San Francisco!

Şi aş face asta

doar cu tine,
şi de dragul tău!
Doamne,
ce mi-ar mai plăcea,
ca-n zbor,
din când în când,
ţinându-ne de mână,
doar ca să te sperii,
eu să mă prefac
că mor.

Undeva,
acolo,
pe deasupra,
Atlanticului,
într-un minut 
când tu ai aţipi
un pic
în acel zbor,
eu m-aş opri
doar pentru
o clipă ca
să-ţi văd faţa,
cea minunată
şi uimită,
ca şi o rază
străpunsă 
de-un nor.

Acolo,
pe deasupra
Atlanticului,
poate ai vrea să
ne iubim?!
Dar vântul
e prea puternic,
şi treaba asta
hai să o lăsăm
pe mai târziu.

Şi în zbor,
visând la
San Francisco,
privindu-ţi ochii,
cei frumoşi,
dar
închişi în zbor,
de dragul tău,
mi-aş închipui,
şi-aş suferi,
şi-aş fi gelos 
că vântul,
e cel care
te pipăie,
de zor,
şi-ţi umblă
prin păr
şi te sărută
ca pe o pradă
rătăcită-n
nor.

Iar după acest zbor,
ca un fior,
când am ajuns, la
San Francisco,
vom căuta, acel loc,
de pe pod.
De unde-şi iau zborul
sufletele triste,
căci în viaţa lor,
ca o uimire,
au avut noroc
şi bani,
dar nu
şi iubire.

Şi aşa,
ţinându-ne,
de mână
noi doi vom sări
de pe acel pod
şi vom deveni
doar tu şi eu...
Iar
Podul de la
San Francisco...
Probabil că
ne va iubi mereu.
                                   ifim, 13 aprilie 2013