duminică, 17 octombrie 2010

Carnetul de partid

        În sala de şedinţe era o atmosferă apăsătoare, îngreunată şi de fumul de ţigară care plutea în dâre groase către fereastra întredeschisă.
La intrarea comandantului, comisia se ridică, preşedintele acesteia îi dădu raportul iar secretarul de partid îi arătă din priviri scaunul din stânga sa. Pentru o clipă, în liniştea ciudată ce s-a aşternut, zgomotul făcut de scaunul tras de comandant, i-a deşteptat pe toţi cei prezenţi. Comandantul trecu direct la subiect:
- Am înţeles, tovarăşi, că situaţia este foarte gravă. Nu avem timp de pierdut. Stă în puterile noastre să luăm cele mai bune măsuri, cu sprijinul eşaloanelor noastre superioare, evident. Nu avem la dispoziţie decât o jumătate de oră din acest moment pentru a redacta şi înainta operativ, pentru informare, raportul nostru privind evenimentul deosebit, petrecut din nefericire, în unitatea noastră. Pentru aceasta, vreau ca preşedintele comisiei să-mi răspundă doar la câteva întrebări, scurt, clar, precis şi la obiect.
Cercetarea a fost finalizată, bănuiesc?
- Finalizată, tovarăşe colonel!
- Deci, vorbim despre un eveniment deosebit?!
- Eveniment deosebit, tovarăşe colonel!
- Soldat cu pierdere de muniţie?
- Afirmativ, tovarăşe colonel!
- Îmi puteţi preciza cantitatea şi tipul muniţiei?
- Şase cartuşe de pistol, calibru 7,65mm, să trăiţi!
- Cum de sunteţi aşa sigur?
- Cartuşele erau într-un încărcător plin...
- Aăăă... şi comandantul înghiţi în sec. Aşadar este vorba şi de armament?!...
- Doar un încărcător cu şase cartuşe de pistol...
- Deci vorbim şi despre pagubă?
- Una, apreciem că este totuşi mică, să trăiţi!
- Mică? Şase cartuşe de pistol... câte s-au recuperat?
- Niciunul, să trăiţi!
- Cum niciunul?! Pe locotenentul neinstruit şi indisciplinat l-am băgat la arest pentru că i-a scăpat încărcătorul din mână, dar voi, comisia, ce aţi făcut trei zile, n-aţi căutat cartuşele?
- Le-am căutat, tovarăşe comandant! Dar încărcătorul a căzut jos, de pe pod, să trăiţi! Într-un fel, e bine că n-a căzut şi pistolul...
- Care pod?
- Podul de la Cernavodă...
- Şi unde a căzut?
- Pe fundul Dunării... să trăiţi!
     Se lăsă tăcerea... Comandantul îşi scoase batista din buzunar şi începu să-şi şteargă broboanele de sudoare de pe frunte, moment în care, se ridică secretarul de partid. Cu faţa răvăşită de emoţie, îşi drese puţin glasul şi luă cuvântul:
- Tovarăşe comandant, situaţia este mult mai gravă... fiind vorba despre încă un eveniment, mult mai grav şi mai deosebit ca cel pus în discuţie...
- Cum-cum? Ce-ce, ce eveniment deosebit? dădu-se comandantul în bâlbâială. Despre ce vorbiţi?
- Despre tovarăşul locotenent pe care l-aţi băgat la arest...
- Da... ce-i cu el, ce-a mai făcut?
- Spune că a pierdut și carnetul de partid...

5 comentarii:

  1. EXCELENTĂ povestire! Probabil reală. Acu', mi se pare normal ca Baghi să aibă umor, fiindcă seamănă cu tac-su.
    Drum bun, Ifim, în serialul povestirilor de cătănie! Sigur că şi prima mi-a plăcut, deşi nu ţi-am scris nimic la ea.
    O aştept pe numărul 3 !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Renata, ţi-am ascultat porunca şi m-am grăbit s-o scriu şi pe cea cu numărul 3, înainte să-ţi răspund la acest comentariu. Ştiu că pe blogroll, cea anterioară probabil că ar fi stârnit curiozitatea mai mult decât asta cu "Ce le pasă...", dar mi-am zis că, astăzi fiind şi duminică, hai să mai dăruiesc şi eu un zâmbet, măcar. Îţi mulţumesc pentru apreciere. După cum vezi, mai cu stângăcie, mai cu o încurajare, încep să mă ţin de cuvântul dat, acela că voi încerca să nu mă fac de râs.

    RăspundețiȘtergere
  3. E reală "sută-n mie" cum zice un prieten al gării. S-ar putea să fie şi "mie-n sută", las la aprecierea ta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Măi nene, garantez că e reală, mai ales ca dumitale erai toa'lent care îşi aruncase carnetu de partid în Dunăre. Acu îţi pică bine, da'dacă nu era partidu, încă mai prindeai raci pe clisura Dunării. Partidu te-o făcut om, te-o îmbrăcat, te-o şcolit, ţi-o dat o pită şi tu amu îl critici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ciobănaşule, eu îţi mulţumesc că mă vizitezi! În rest, poţi să-mi cânţi şi din fluier, că nu mă supăr.

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".